Ziua 83/365, anul 1/2.
O amică îmi trimite pe email un text de-ale mele, un articol scris de mine și publicat acum aproape zece ani, în care eu mă contraziceam cu un text scris săptămânile trecute. Doamne-Dumnezeule!
În primul rând vreau să îi mulțumesc amicei pentru această bună atenție și verificare și punctare a realității.
Este adevărat ce-mi spune și îi răspund aici:
doar boii sunt consecvenți și nu schimbă niciodată direcția sau părerile chiar și atunci când sunt greșite.Iar eu nici nu am greșit. Așa stăteau lucrurile acum zece ani. Între timp multe s-au schimbat în viața mea și se schimbă în continuare zi de zi. Dramatic și benefic. Iar eu am onestitatea și puterea să scriu public exact ce gândesc și să și distribui celorlalți, poate le folosește. Și știu că sunt mulți și multe cărora le și place și le și folosește și care-mi și mulțumesc pentru asta.
Dar bucuria cea mai mare constă în faptul că există totuși cineva care urmărește firul ideilor mele de-a lungul anilor. Asta este fabulos!
Și care punctează atunci când simte mici diferențe, mici inadvertențe sau chiar, cum a fost cazul de față, filozofii diametral opuse.
Mulțumesc!
Mă voi apuca în săptămânile următoare, în măsura timpului disponibil, să reiau textele din vechime și acolo unde ele nu mai corespund realității probabil voi începe să le șterg.
Mă mai gândesc, s-ar putea s-o las pentru toamnă sau iarnă, acum e prea cald și am prea multe de făcut mai urgente și mai importante.
Mulțumesc oricum, din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.