Lipit zbor și mă hlizesc,
Doar zâmbesc și izbândesc,
Mușcând mult mai tineresc.
Aceste rânduri mi-au sunat în cap în urmă vreo două-trei săptămâni când mă întorceam cu calul de la sală și când așteptam, ajungând acasă ca de obicei, un telefon de la o cameră de supraveghere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.