Până când nu voi înțelege asta voi avea mult de suferit.
Pentru că:
Dar dacă acceeași copii nici măcar nu te respectă sau să se uite cu uimire și bucurie când le vorbești - abia acum ai pierdut definitiv și nimic nu mai poate fi recuperat. Aici și acum ai eșuat cu adevărat.
”Lasă-i să ceară” este ceea ce am învățat demult, apropiaților le place și mă citează cu veselie (Lali), dar pentru câțiva ani am uitat chiar eu de mine.
Zilele trecute am reauzit-o spusă de o altă rudă și de un prieten cu care nu m-am mai văzut demult și astfel m-am liniștit: nu-i totul pierdut. Dimpotrivă!
Va fi bine!
Foarte bine.
Curând.
Foarte curând.
De fapt, deja este bine, mult mai bine...
Va fi fabulos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.