Mândria, aroganța și îngâmfarea

Mândria este un păcat biblic. Să fii mândru este un prim pas greșit, care te poate duce mai aproape de capcana ce-ți poate prinde și zdrobi glezna. Și te poate reține o lungă perioadă în locuri pe care nu ți le dorești aproape. Mândria poate avea și o parte pozitivă, dar nu-i momentul să discutăm aici despre ea. Been there, done that.

Aroganța este următorul pas spre pierzanie. Pentru că pierzi contactul cu realitatea și consideri că ceilalți îți sunt inferiori și să nu le acorzi respectul cuvenit. Mare greșeală. A doua mare greșeală. Suntem toți una, Dumnezeu este în fiecare dintre noi. Aroganța trădează nesiguranță internă pe care încerci s-o maschezi în public prin contrabalans negativ. Been there, done that.

Îngâmfarea este cea mai rea dintre toate cele trei enumarate până aici. Să crezi că ești miezul din dodoașcă, că meriți ce alții nu merită, și să ai pretenția ca ceilalți să și accepte și să și admire ostentativ asta. Îngâmfarea este dublu păcătoasă. Și triplu dăunătoare. Been there, done that.

Fiind mândru, arogant și/sau îngâmfat mai faci o mare greșeală: pierzi ambiția. Nu mai ai fundamentul credinței că poți realiza mult mai mult, că poți fi mult mai bine, că poți ajuta mult mai amplu. Ambiția lui 5%, care va fi minim 10%, remember? Poate fi și 20%, lejer, doar să-ți dorești asta.

Revăd ultimii mei douăzeci de ani și, din anumite puncte de vedere, nu sunt deloc bucuros cu ceea ce văd în viața mea. Dar faptul că am (re)deschis ochii mă bucură, chiar dacă doare.
Umilitatea și recunoștința mă pot salva, sper, dacă le-aș practica zilnic.

Am plătit scump lecții valoroase, acum e momentul perfect să reiau victoriile în lanț.

Va trebui să recitim împreună acest text, mai des, măcar o perioadă.


~Remain silent. Keep fighting. You ain't shit yet.~

Succesul/soluția este (în) gândirea ta. Generozitatea aduce prosperitate și liniște.

Lunile trecute am traversat o perioadă mai grea.
Săptămânile trecute am verificat absolut toate punctele slabe unde aș putea greși sau proceda suboptimal. 
Zilele trecute am încheiat raportul.

Concluzii:

0. Cine (te) vede și (te) apreciază, să-l vezi și tu înapoi și să-l apreciezi corespunzător. De unde dai și Dumnezeu îți dă.

1. Totul începe și pleacă din tărtăcuță. Dacă sus ești bine și liniștit, toate celelalte se așează liniștite la locul lor. Dacă la cap ai neliniști, oricât te-ai zbate cu trupul, vei întârzia, vei greși, vei rata. Mai întâi fă tot ce-ți stă în putință să-ți recapeți zâmbetul relaxat și împăcat, apoi continuă cu reparatul de probleme și făcutul de bani.

2. Să te bazezi pe o echipă de tovarăși capabili este esențial, determinant. Să ai pe lângă tine masculi care se descurcă în diverse domenii și care au rezolvări și-ți generează liniște îți dă mai multă încredere să te concentrezi la proiecte mai mari, mai ample.

3. Trebuie să plătești generos pe cei care te ajută și care-ți salvează timp și nervi prin rezolvările lor. Ei îți bagă bani în buzunar preluându-ți din stress și probleme, fii și tu boier cu ei înapoi, îți promit că nu vei regreta. Este important să ai oameni experimentați în preajma ta, în echipa ta, în grupul tău.

4. Recunoștință - spunea iertatul tata - să aștepți doar de la Bunul Dumnezeu. Dar tu să fii recunoscător pentru toate, pentru că ai multe, foarte multe, și Bunul Dumnezeu are minunatul obicei de a lua darul de la cel nemulțumit și nerecunoscător.

5. ”Cine a fost o să mai fie, cine a avut o să mai aibe.” Dacă ai făcut-o o dată, îți va reuși și a doua oară. Sprijină-te pe cei care se sprijină pe tine, ai încredere în cei care au încredere în tine, oferă înapoi dublu celor care îți oferă cu dragă inimă și largă generozitate.

Va fi bine! Cu răbdare.

Recunoștința constantă

Recunoștința mă ghidează de ani de zile, de decenii de fapt. Sigur sunt recunoscător activ și conștient din 2006-2007. Știi tu acel moment care m-a făcut să deschid încet-încetișor ochii cusuți cu sârmă pe afară și având obturatoarea perdea groasă pe interior.

O viață fericită, liniștită, împăcată

Cred că poți considera o viață fericită exact viața cea mai simplă:
Să ai o familie care să te iubească așa cum ești și să te ia și accepte fix așa cum ești. Și familia să simtă că este iubită de către tine înapoi și că se poate baza pe tine la greu.

Să ai un corp sănătos, cu care să poți să te miști în voie, să faci cam ce vrei tu, ce-ți place, fără să-ți faci rău.

Să ai o minte limpede și să poți dormi noaptea ca un prunc legănat de vise. Să-ți păstrezi buna dispoziție, zâmbetul discret și seninătatea chiar în clipele grele.

Să ai un scop, o țintă, să ai mereu pe cine ajuta și cui să-i aduci sprijin, alinare, rezolvare. Când ajuți pe ceilalți ajuți pe Dumnezeu.

Să-ți câștigi pâinea de zi cu zi, să muncești la ceva sau undeva unde ai liniște a minții și faci cu plăcere ceea ce faci zi de zi.

Să simți permanent prezența Bunului Dumnezeu în inima ta și protecția Maicii Domnului în fiecare clipă. Ambele să-ți mângâie și aline sufletul mereu. Și niciodată, dar niciodată, să nu te îndoiești de planurile bune pe care le au cu tine.

Fericirea n-o găsești în mai multe sau în agitație sau stress. Exclus!
O viață liniștită și sănătoasă o găsești în mai puține și lăsându-l pe Bunul Dumnezeu să-ți arate și ghideze calea.

Va fi bine! Cu răbdare...

Save yourself first!

"Nu te-am trimis acolo ca să-i salvezi pe ei, ci ca să te salvezi pe tine (mai întâi)."

Detaliem în privat.

P.S.:

"Pe ei oricum ai să-i salvezi, știu că ești bun și valoros, dacă și ei acceptă, văd și vor asta."

Cea mai pură recunoștință

Cea mai bună formă de recunoștință nu este cea în care apreciezi și mulțumești pentru ceea ce ai. Ci cea în care-ți imaginezi viața FĂRĂ ceea ce ai.

În continuă mișcare, variația, diversitatea.

Când te antrenezi este benefic să ai un partener pe potrivă. Care să-ți răspundă, să te pună în dificultate, să boxeze cel puțin agresiv, dacă nu chiar pozitiv-ofensiv uneori. Doar așa poți învăța, lovind și fiind lovit înapoi. Să ți-o iei peste bot te învață mai multe ca orice sac. Sacul nu-ți răspunde, nu te pune în dificultate.