miercuri, 23 decembrie 2015

Crăciun de nebun(i)

Nu cred că sărbătoarea Crăciunului este despre mâncare multă şi variată, alcool în valuri, cumpărături furibunde, mall-uri şi spectacole, fugă hăituită şi agitație sterilă, cadouri diverse şi cheltuieli obligatorii peste puterile noastre bugetar-lunare.

Simt că ar fi despre altceva. Ceva cu iz de familie, linişte, smerenie, "mai puțin", interior, odihnă, tihnă, introspecție. 

Dar tu nu te lua după mine, eu sunt nebun.


P.S.:
- Geluțu, tăticule, tu eşti mai experimentat, te rog ajută-mă cu un sfat. Ea are tot ce-i trebuie, câştigă foarte bine la job, eu i-am dăruit în fiecare an cele mai frumoase şi mai scumpe cadouri pe care ştiam că şi le doreşte. O văd agitată, nervoasă şi foarte nemulțumită azi. Aş vrea să-i iau anul ăsta un cadou deosebit, ceva rar, ceva ce n-are ea, ceva ce şi-ar dori demult, ceva aşa... uau... Nu contează cât costă, am bani mulți, vreau s-o impresionez total de data asta.
- Încearcă nişte îmbrățişări prelungi şi sincere, pune şi nişte timp liniştit petrecut în intimitate în toate zilele astea libere. Apoi uită-te în ochişorii ei dulci şi plânşi şi spune-i sentimentele tale direct şi clar.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.