sâmbătă, 2 decembrie 2017

Conștiința curată ar protesta.

Nu luăm apărarea unui coleg vizibil nedreptățit de șefi sau de alți colegi.
Ne este frică, ne protejăm jobul, ne apărăm ziua de mâine cu a ei problematică pâine aferentă de pus pe masă.
Dar conștiința cine ne-o apără?

Și după ce colegul nedreptățit plânge și pleacă umilit, de unde știi tu că nu vei fi curând următarea victomă a abuzului pe lista nesfârșită pe care n-ai avut puterea s-o întrerupi?
Cine ne va mai lua nouă partea când vom avea nevoie?
Oare abuzatorul nu capătă mai multă putere văzând frica din ochii tăi și lipsa de reacție?

Va exista un alt coleg care să vadă abuzul și să nu fie la fel de târșelos ca tine și să reacționeze sau să protesteze?
Conștiința ta ce zice?
Ești ok tu cu tine noaptea la culcare în pat când îți faci bilanțul zilei în care te-ai făcut că nu vezi un rău făcut altuia?

"Sistemul de căcat e de vină!"
Care sistem, bre?!?
Sistemul suntem Noi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.