Românii sunt competitivi în trafic. Accelerează brusc, ca la raliu, pun frâne
de formula unu lipind pasagerii de parbriz sau mulându-i pe centură, se bagă cu tupeu în
față la semafoare și intersecții, claxonează precum vapoarele ca să se facă văzuți
cât sunt de insignifianți, se întrec perpetuu pe șosele de zici că suntem toți
o nație de schumacheri. Nu-i cazul, dimpotrivă. Suntem țara cu cele mai multe
accidente rutiere și cele mai multe decese din Europa.
Românii n-au habar ce-i aia să
conducă o mașină, nici nu cunosc legislația în domeniu, obligatorie de altfel,
sunt arhicunoscute cazurile de școli de șoferi care au dat permise de conducere
unor analfabeți sau unor persoane care nu dăduseră niciodată prin poligon.
Unele au apărut pe la televizor, restul de 99% nu le vom afla niciodată. Dar
morții zilnici de pe șosele stau martori acestei crime continue privită cu
pasivitate caracteristică de acest neam.
Dar aceiași aroganți din spatele parbizului, când ajung la serviciu sau în fața unor instituții ale statului, abuzive și profund birocratice, mitocanii atotputernici de mai sus, devin niște căcați de mielușei timizi, niște pupincuriști renumiți la nivel european prin corporații, niște lingăi de elită, în speranța propășirii pe scară ierarhică sau devenirii ori rezolvării pe cea administrativă.
Unde le dispare incisivitatea și agresivitatea din trafic?
Neamprostismul este imprimat în volan sau în schimbătorul de viteze?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.