Se întâmplă în vestul Europei, în SUA și în restul lumii civilizate și democratice. În Ro acest trend este abia la început, dar înregistrează progrese remercabile an de an.
Până acum cincisprezec-douăzeci ani, poate chiar și cu zece de ani în urmă, era o mândrie să lucrezi în același loc pentru aceeași companie pentru o durată de minim cinci-zece-douăzeci de ani neîntrerupți. Unii lucrau literalmente toată viața în același loc și-și dedicau unei singure companii toate calitățile și puterile.
Fidelitatea, constanța și dedicația pentru lucrul bine făcut pe termen lung pentru același angajator erau calități intrinseci de necontestat bine valorizate și răsplătite de către angajator anual.
Astăzi angajatul își caută de lucru constant zi de zi, are CV-ul pus pe platformele de recrutare și actualizat zilnic și la dispoziția celorlalți angajatori minut de minut. Să fii astăzi un angajat care are o vechime prea mare într-o singură companie este un semn rău pentru un angajator. Contrar credinței, valorii și accepțiunii din urmă cu doar cincisprezece-douăzeci de ani. Înseamnă că ”n-ai ambiție, nici curiozitate, dorința de a crește și dezvolta”.
În urmă cu doar cincisprezece-douăzeci de ani era o rușine pentru un bărbat să stea pe chaturile de socializare sau pe viitoarele platforme de matching sau dating. Era o rușine pentru un bărbat să spună sau să admită că își căută perechea online.
Când abia apăruse internetul în Ro, cu douăzeci-douăzecișicinci de ani în urmă, era o rușine pentru o femeie de calitate, onorabilă, să aibă relații de prietenie sau de amiciție sau de iubire (Doamne ferește!) în afara arealului bine delimitat și consacrat clasic:
școală, serviciu, prieteni, cartier, rude, biserică, amici comuni. Să spui că ai cunoscut pe cineva pe stradă sau la plajă era ciudățel.În urmă cu douăzecișicinci-treizeci de ani era o imensă rușine pentru o femeie să aibă copii din flori sau să fie nemăritată și cu un copil sau să fie mamă singură.
Anii au trecut cu viteză amețitoare.
Astăzi multe s-au schimbat în lumea liberă, civilizată și democratică.
Este o mândrie ca femeie azi să spui că ți-ai găsit prietenul sau iubitul, sau amantul, sau soțul pe o platformă de socializare sau de dating.
Astăzi este o mândrie și motiv de fală pentru o femeie să spună că are relații cu mai mulți bărbați și poate chiar în același timp și să fie chiar un concurs între femeile-prietene care reușește să agațe, să cucerească, mai mulți și cei mai variați bărbați.
Astăzi este o mândrie să ai copii ai căror tată să nu îl cunoști prea bine sau aproape deloc. ”N-am avut timp să-l cunosc prea bine pe nenorocit...”
Să constați cu stupoare și veselie că tatăl copiilor tăi este un dobitoc și/sau un imbecil este standard/obligatoriu și omnigeneralizat la divorțurile de astăzi. ”Toți bărbații ”e” porci.”
Astăzi este o mândrie să fii mamă singură.
Astăzi este o mândrie să ai câți mai mulți copii cu câți mai mulți bărbați diferiți. (Cine mai face copii...)
Aceasta este o modă nouă care ia o amploare și o explozie extraordinară chiar dacă este încă pe sub radar și mai nimeni nu vorbește deschis: mulți dintre copiii, al doilea sau al treilea de exemplu, dar cunosc cazuri și cu unicul copil al cuplului, deși au aparent același tată juridic în acte, tatăl natural diferă sau este altul. Se va vorbi mai mult în curând, imediat ce mai mulți dintre ”tații” din acte se vor trezi că nu-s și cei naturali.
În urmă cu treizeci-patruzeci de ani să respecți normele, morala, etica, bunul simț, civilizația, puritatea, politețea era o normalitate apreciată de majoritatea covârșitoare.
Era o mândrie pentru orice mamă să vadă copilul astfel. Să fii civilizat, să fii politicos, să fii etic sau corect, punctual, să fii și să te supui unei conduite virtuoase era omniprezent. Astăzi este inutil și chiar rușinos să prezinți aceste calități. Ești considerat retroactiv, retrograd, depășit, obtuz, bătrânicios și rupt de realitate dacă nu îmbrățișezi fățiș exact contrariul.
Tupeul, aroganța, fușereala, descurcăreala, schmeckeria au devenit dominante în societate și chiar apreciate și bine recompensate.
Trăim vremuri prospere economic, abundente material, informațional și financiar, toată lumea o duce bine și foarte bine, dar disoluția morală roade ca un cancer țesutul social în miezul lui. Prea puțini văd, și mai puțini înțeleg, mai nimeni nu face nimic să schimbe ceva.
Știu că n-ai să înțelegi nimic nici din acest text prelung și prea lung. Și că n-ai să-mi dai dreptate nici acum.
E ok. E normal. Ești printre ai tăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.