Viața este frumoasă și dură în același timp. Și are minunatul obicei de a-ți oferi și morcovul și biciul pe rând, alternativ, până îți detectezi drumul și îți găsești liniștea.
Încearcă prima dată cu vocea blândă, cu zăhărelul: ți se arată de mic ceea ce-ți place, la ceea ce ești bun, ceea ce vrea lumea de la tine și pentru ce ești foarte bine plătit. Pasiunile, dorințele de nestăvilit, lucrurile pe care le faci cu o ușurință incredibilă pentru ceilalți, timpul care nu știi când trece când faci ceva ce-ți place cu adevărat - toate acestea sunt comori care ți se oferă cu o singură condiție. Știi care este aia, da?
Dar la un moment dat nu mai asculți, apare rebeliunea și nu mai vrei să-ți fie bine.
Viața va folosi imediat cealaltă metodă de a te aduce pe drumul cel bun: bâta, zbierătele, durerea, tumultul și agitația. Și le va folosi până când vei auzi din nou chemarea și ți-o vei asculta și urma din nou.
Dar nu se va opri până ce nu-ți vei reveni. Tu vei putea numi această perioadă ghinion, ratare, neșansă. Nu este! Este doar felul Bunului Dumnezeu de a-ți spune că nu ești pe drumul cel bun și că trebuie să schimbi ceva.
Toată durerea din aceste perioade neplăcute nu reprezintă nici o pedeapsă pentru vreo vină auto-închipuită. Nu, nici vorbă! Toată această tortură este auto-imaginată și reprezintă doar o formă de modelare prin care să te poți potrivi ulterior în viitorul proiect, relație sau activitate care să-ți readucă izbăvitor zâmbetul pe buze.
Să învinovățești pe altcineva, viața sau soarta pentru neîmplinirile tale este, cred eu, tot o eroare. Nimeni nu-ți vrea răul, doar tu ești singurul manufacturier al prezentului tău. Soarta ta este în mâinile tale, mai ții minte?
Când se va opri ”suferința”? Atunci când îți vei fi învățat lecția și când vei fi deveni ceea ce trebuia să fii de la început. Ikigai, știi bine, da?
Știu că e greu să mergi prin ploaie, desculț, în bezna nopții. Dar tu continuă să mergi. Pentru că în curând va răsări Soarele și totul va fi bine!
Zâmbetul tău este exclusiv manopera ta.
