Toți vrem să ştim "tot" adevărul.
Câți suntem pregătiți să-l aflăm?
Şi când ni se spune ceva şi pare halucinant de ce nu zăbovim oleacă să judecăm?
Dar oare faptul că avem ochi şi urechi ne ajută cu ceva să şi înțelegem realitatea adevărului proaspăt aflat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.