Nu-i (numai) meritul meu

Sănătatea pe care o (mai) am nu-i meritul meu.
Școlile absolvite nu-s meritul meu.
Dimplomele, certificările și medaliile înșirate nu-s meritul meu.
Joburile accesate și funcțiile deținute nu-s meritul meu.
Victoriile, performanțele și toate reușitele mele nu-s meritul meu.
Banii, posesiunile și toate investițiile reușite nu-s meritul meu.
Femeile și copiii ce mă iubesc nespus de mult, asta o știu și o simt și sunt atât de recunoscător lui Doamne-Doamne pentru favorurile acestea, afecțiunea enormă ce mă hrănește decisiv și mă ține în viață deseori, nu-s (numai) meritul meu.

Există și altceva ce contribuie și ar trebui luat în seamă.

Gloria și faima, de care am tot alergat și de care m-am tot ferit dintotdeauna, așa cum sunt sau au fost ele, nu-s meritul meu.

Ieșirile din capcanele smintelilor, scăpările din ghearele morții și fentarea accidentelor de tot felul nu-s meritul meu.

Toate acestea sunt cadouri, binecuvântări și încercări de la Doamne-Doamne căruia îi mulțumesc acum încă o dată.

Am cunoscut prea mulți bărbați mult mai deștepți, mai capabili, mai frumoși, mai performanți, mai ”devreme acasă”, mai competenți, mai citiți și mai școliți, mai puternici și fizic și psihic decât mine, dar care n-au avut parte ”pe merit” sau pe ce se așteptau ei de la viață nici de jumătate, unii nici pe sfert, din abundența de care am avut eu parte, repet!, mulțumită Bunului Dumnezeu.

De aceea eu îmi tot zic mie, eu mie însumi și atât, deocamdată, pentru că fiecare știe ce-i mai bine pentru ea/el: să-i mulțumim Bunului Dumnezeu zilnic că suntem sănătoși și pentru orice ne oferă El azi. Știe El mai bine ce ne trebuie și ce-i mai potrivit pentru noi.

Va fi bine!
Promit.