marți, 9 iunie 2020

90% sunt proști și mândri. Ajutăm pe cei 8%.

Nu scriu pentru public. 
Nu mă interesează ce gândește publicul larg. 
Publicul, peste 90% din el, este prost și foarte redus intelectual.
90% dintre oameni sunt niște proști făcuți grămadă, cei mai mulți sunt și mândri pe deasupra, dar asta este în favoarea ta.
De aia sunt și așa ușor manipulabili, manevrabili.


Eu nu scriu pentru proști. Niciodată nu m-a interesat gloria.
Dacă vrei să ai audiență trebuie să scrii ceea ce lumea își dorește. 
Trebuie să scrii lucruri emoționale, lucruri dulci, simple, pe placul joasei spețe, despre chestiuni bazale care mângâie orgoliul plebei.

Eu scriu elemente raționale, chestiuni logice, pun degetul pe rană. Știu că cele mai multe sunt dureroase, dar fără durere nu înțelegi plăcerea. De multe ori presar și niște sare ca să se vindece mai repede. Știu că ustură, dar e mai bine așa pentru viitorul tău.

Lucrul acesta, durerea asumată pe moment pentru mai binele din viitor, nu place celor 90%. Dar ajută și folosește foarte mult procentelor mici, oamenilor care sunt predispuși la analiză sau care vor să vadă și dincolo de micul cotidian.
Sunt câțiva care vor să audă și altceva diferit de meschinăria zilei azi și de mâine. Ei își doresc o perspectivă pentru peste o lună, sau peste cinci ani. 

Eu scriu pentru oameni care vor mai mult de la viață, care nu se mulțumesc cu puțin, oameni care mai întâi judecă și apoi purced la dialog. 
Nu mă interesează părerile celor mulți. 
Eu nu scriu pentru cei mulți. Niciodată n-am făcut-o.

Scriu pentru cei asemenea mie. 
Aceia puțini care-și pot modifica traiectoria în viață, în toate domeniile. Ajutând și celor apropiați lor. 
Ei își pot îmbunătăți toate aspectele vieții folosind întâi capul, creierul.
Emoțiile și sentimentele vor veni și ele negreșit. Dar mai târziu, nu-i grabă, nu-i bai.

Resetează. Reîncarcă. Repornește. Se poate!
Va fi bine!
Promit.

https://mnmlistro.blogspot.com/2017/11/nu-s-prosti-sunt-95.html

https://mnmlistro.blogspot.com/2020/02/90-si-sub-1.html



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.