Fără disciplină și rigoare ferme nu poți trăi lenea hrănitoare relaxantă.
Nu poți cunoaște pe deplin victoria până ce nu cunoști înfrângerea.
Nu poți savura profund plăcerea până ce nu guști cu lăcomie din durere.
Nu poți trăi zâmbitor abundența, liniștea și pacea până ce nu te omoară austeritatea, sărăcia, agitația, stresul.
Lumina e valoroasă după ce cunoști întunericul degradant, dulcele e mai plăcut după sărat.
Dacă pornești de jos, cum este normal și sănătos, vei înțelege, accepta și procesa mai ușor și mai statornic susul, înălțimile, elevarea.
Nu poți cunoaște pe deplin victoria până ce nu cunoști înfrângerea.
Nu poți savura profund plăcerea până ce nu guști cu lăcomie din durere.
Nu poți trăi zâmbitor abundența, liniștea și pacea până ce nu te omoară austeritatea, sărăcia, agitația, stresul.
Lumina e valoroasă după ce cunoști întunericul degradant, dulcele e mai plăcut după sărat.
Dacă pornești de jos, cum este normal și sănătos, vei înțelege, accepta și procesa mai ușor și mai statornic susul, înălțimile, elevarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.