De ce divorțează femeile?
Am scris deja detalii despre motivele pentru care cred eu că unele dintre femei reușesc să deschidă un ochi, vezi mai jos un link sau două.
Vin acum cu o precizare, cu un supliment, la articolul pe care îl postez mai jos.
Femeilor le repugnă, le este absolut scârbă, să fie partenerele și/sau purtătoarele copiilor unor pierzători, a unor luzări, a unor bărbați slabi și ușor manipulabili.
Acum o să întrebi:
Bine-bine, dar ele când au fost însămânțate și/sau s-au măritat/intrat într-o relație pe termen lung nu și-au dat seama până în însămânțare că ăia sunt niste dobitoci?!?
Nu, de cele mai multe ori. Nu, în 90% din cazuri.
Există mereu încercarea de a modela, de a modifica, dobitocul pe care l-a ales din grabă, din greșeală și cu care unele mai au și copii din cauza ”ceasului care ticăia”. Dar asta se întâmplă în momentul în care își dau seama că nu au nici o șansă să schimbe pe interior pe acel bărbat slab de care și-au legat destinul. Abia atunci ele încep să caute în exterior.
Următorul pas este ori o situație financiară liniștitoare, un tip cu mai mulți bani, chiar dacă este tot un dobitoc și el, dar care barem oferă o larghețe a statusului financiar, ori un mascul feroce, un macho, un iubit cu care ”se joace” și să se pătrundă măcar de bucuriile și emoțiile profund fiziologice: adică să se simtă cu adevărat femeie din nou în mâinile unui bărbat dominant.
Am scris deja detalii despre motivele pentru care cred eu că unele dintre femei reușesc să deschidă un ochi, vezi mai jos un link sau două.
Vin acum cu o precizare, cu un supliment, la articolul pe care îl postez mai jos.
Femeilor le repugnă, le este absolut scârbă, să fie partenerele și/sau purtătoarele copiilor unor pierzători, a unor luzări, a unor bărbați slabi și ușor manipulabili.
Acum o să întrebi:
Bine-bine, dar ele când au fost însămânțate și/sau s-au măritat/intrat într-o relație pe termen lung nu și-au dat seama până în însămânțare că ăia sunt niste dobitoci?!?
Nu, de cele mai multe ori. Nu, în 90% din cazuri.
Există mereu încercarea de a modela, de a modifica, dobitocul pe care l-a ales din grabă, din greșeală și cu care unele mai au și copii din cauza ”ceasului care ticăia”. Dar asta se întâmplă în momentul în care își dau seama că nu au nici o șansă să schimbe pe interior pe acel bărbat slab de care și-au legat destinul. Abia atunci ele încep să caute în exterior.
Următorul pas este ori o situație financiară liniștitoare, un tip cu mai mulți bani, chiar dacă este tot un dobitoc și el, dar care barem oferă o larghețe a statusului financiar, ori un mascul feroce, un macho, un iubit cu care ”se joace” și să se pătrundă măcar de bucuriile și emoțiile profund fiziologice: adică să se simtă cu adevărat femeie din nou în mâinile unui bărbat dominant.
Jumătățile de măsură nu vor mai fi acceptate. Cel puțin nu oficial.
Este din nou momentul lui "ori la bal, ori la spital" din tinerețea irosită.
https://mnmlistro.blogspot.com/2020/06/dominarea-si-agresivitatea.html
https://mnmlistro.blogspot.com/2017/11/casatoria-ar-trebui-aprobata-de.html
https://mnmlistro.blogspot.com/2017/10/pizdacosta-hhmmm.html
https://mnmlistro.blogspot.com/2019/06/de-ce-divorteaza-femeile-intre-30-si-45.html
https://mnmlistro.blogspot.com/2015/04/ca-fata-mare-la-maritat.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.