Știu că imediat după publicarea acestui text va începe să sune telefonul și poate că voi primi diverse contestații, negări sau chiar mustrări.
De la ele, dar mai ales de la ei. E ok, nu-i prima oară.
Iar poate că unele dintre aceste prietenii sau amiciții se vor sfârși. E ok. Sau poate că se vor îmbunătăți. Puțin probabil. Nu ține de mine, nu-i treaba mea.
Treaba mea este să fiu onest, corect, autentic.
Eu m-aș fi bucurat acum vreo zece-cincisprezece ani să-mi fi spus cineva rândurile de mai jos.
Cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume și cineva trebuie să arate că împăratul este gol și că făcutul de bani și de avere nu este o cale spre împlinire și spre fericirea autentică interioară. Dacă nu mai ai timp și pentru tine, sinele va căuta o altă rezolvare să te aducă spre liniște.
Nici unul dintre prietenii și amicii mei care au mai multe proprietăți, afaceri, bani mulți, conturi diverse în bancă, casă la munte, casă la mare, poziții de top în corporații sau firmele lor în continuă ascensiune, niciunul!, dar absolut Niciunul, nu este nici relaxat, nici liniștit, nici zâmbitor, nici degajat.
Din când în când, câte unul este întradevăr fericit și mulțumit de ceea ce a realizat în viață. E mândru pe moment, dar toți, dar absolut toți, au probleme de sănătate. Care cu coloana, care cu stomacul, care cu colonul, care cu hipertensiunea, care cu inima, care cu supraponderabilitatea, care cu diabetul, unele în formă incipientă, altele mai avansate.
Pe niciunul dintre prietenii și amicii mei cu bani foarte mulți și așa-ziși ”reușiți în viață” nu l-am văzut ținându-se de mână fericit și liniștit și îmbrățișându-se cu femeia oficială.
Femeile de lângă ei, absolut în totalitate, le sunt prietene foarte bune, prieteni-confesori, parteneri de afaceri, mama copiilor, ”soția mea”, ”femeia importantă din viața mea”, ”femeia care a fost alături de mine la greu si la bine”, dar pe Niciunul nu l-am văzut ținându-se de mână, îmbrățișându-se ca în adolescență, că atunci când erau tineri. Vorbesc de femeia de lângă ei. Nu de asistente, secretare, ”colege”, amante și celelalte pe care într-adevăr le tratează altfel. Total altfel.
Le tratează fiind sufletul în care să se regăsească după o zi grea de muncă înainte de a se întoarce la ”femeia vieții lor”, la ”soția mea”, la ”mama copiilor” pe care o respectă atât de mult.
De la ele, dar mai ales de la ei. E ok, nu-i prima oară.
Iar poate că unele dintre aceste prietenii sau amiciții se vor sfârși. E ok. Sau poate că se vor îmbunătăți. Puțin probabil. Nu ține de mine, nu-i treaba mea.
Treaba mea este să fiu onest, corect, autentic.
Eu m-aș fi bucurat acum vreo zece-cincisprezece ani să-mi fi spus cineva rândurile de mai jos.
Cineva trebuie să spună lucrurilor pe nume și cineva trebuie să arate că împăratul este gol și că făcutul de bani și de avere nu este o cale spre împlinire și spre fericirea autentică interioară. Dacă nu mai ai timp și pentru tine, sinele va căuta o altă rezolvare să te aducă spre liniște.
Nici unul dintre prietenii și amicii mei care au mai multe proprietăți, afaceri, bani mulți, conturi diverse în bancă, casă la munte, casă la mare, poziții de top în corporații sau firmele lor în continuă ascensiune, niciunul!, dar absolut Niciunul, nu este nici relaxat, nici liniștit, nici zâmbitor, nici degajat.
Din când în când, câte unul este întradevăr fericit și mulțumit de ceea ce a realizat în viață. E mândru pe moment, dar toți, dar absolut toți, au probleme de sănătate. Care cu coloana, care cu stomacul, care cu colonul, care cu hipertensiunea, care cu inima, care cu supraponderabilitatea, care cu diabetul, unele în formă incipientă, altele mai avansate.
Pe niciunul dintre prietenii și amicii mei cu bani foarte mulți și așa-ziși ”reușiți în viață” nu l-am văzut ținându-se de mână fericit și liniștit și îmbrățișându-se cu femeia oficială.
Femeile de lângă ei, absolut în totalitate, le sunt prietene foarte bune, prieteni-confesori, parteneri de afaceri, mama copiilor, ”soția mea”, ”femeia importantă din viața mea”, ”femeia care a fost alături de mine la greu si la bine”, dar pe Niciunul nu l-am văzut ținându-se de mână, îmbrățișându-se ca în adolescență, că atunci când erau tineri. Vorbesc de femeia de lângă ei. Nu de asistente, secretare, ”colege”, amante și celelalte pe care într-adevăr le tratează altfel. Total altfel.
Le tratează fiind sufletul în care să se regăsească după o zi grea de muncă înainte de a se întoarce la ”femeia vieții lor”, la ”soția mea”, la ”mama copiilor” pe care o respectă atât de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.