marți, 19 iulie 2022

Motocicleta nu-i maleabilă

Ziua 68/365, anul 1/2.

Când schimb motocicleta și anumite comenzi ale fiarei noi nu-mi mai vin la îndemână cum veneau la cea veche, adică nu mai găsești foarte repede frâna, nu știi cum e cu accelerația - cât de tare și cât de agresivă în rapoarte este, nu găsești maneta ambreiajului sau schimbătorul de viteze imediat, poziția în șa este în așa fel că tu te tot lovești de oglinzi când schimbi sau manevrezi comenzile sau îți zdrobești ouăle dacă te urci prea mult pe ea.

Se poate să nu nimerești foarte bine sincronizarea dintre frâna de mână și frâna de picior. Când vrei să pui husa pe ea seara sau să o ridici pe cric sau să o pui pe un stander, având reflexele de la motocicleta veche, faci diverse greșeli sau erori sau o atingi nepotrivit și o zgârii sau te lovești tu de excrescențe ale ei. 

Nu este problemă a motocicletei noi că tu nu te-ai obișnuit cu ea imediat. E normal. Tot timpul vor exista nemulțumiri sau diferențe de abordare atunci când schimbi calul. 

Motocicleta nouă a fost luată doar ca să aducă satisfacții infinit mai mari. Ea este așa cum este și tu va trebui să te adaptezi ca să ai satisfacții mai mari cu ea. Cel mult poți să-i faci mici reglaje prevăzute din fabrică. Evident că te poți apuca să-i modifici coarnele, oglinzile, turația, șaua, înălțimea și tăria șeii, poziția pedalei de frână și anvergura cursei levierului ambreiajului. Dar așa mai bine îți iei iar alta nouă...

Tu nu ai cum să ceri de la motocicletă să se plieze, se adapteze pe stilul și pe comportamentul tău în turații sau pe decelerări. Dacă tu nu reușești să scoți ce-i mai bun din ea și s-o folosești în blană relaxat fiind, este atât de simplu dacă exersezi puțin, este doar vina ta. 

Această postare nu este în niciun caz despre motocicletă. Monstrul meu e mulțumit și satisfăcător. Recunosc că m-a chinuit și pe mine vreo săptămână-două la început, dar apoi s-a dat pe brazdă. Sau am înțeles că motocicleta o poți iubi sau înțelege. Nu se poate ambele, niciodată.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.