Ajungi decisiv într-o cucerire a cetății. Reușești, normal!, apoi iei în ocupație teritoriul proaspăt achiziționat.
Ruine peste tot, clar. Propui un plan nou de reconstrucție, dar soliciți celor cuceriți să facă totul pe fundații noi, pe o rațiune nouă folosită cu succes și în țara mamă-cuceritoare.
Dar ai surpriza să constați că cei cuceriți se opun și vor să păstreze cocioabele și ruinele lor și să construiască pe deasupra acestei mizerii ancestrale.
Ce-i de făcut?
Toa(n)tă lumea știe foarte bine că este un singur lucru de făcut: ”Let t... ....”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.