Nu, nu mă uit la televizor cu zilele, uneori nu-l deschid săptămâni sau luni la rând.
Nu urmăresc știrile la radio, doar în mașină mai ascult uneori la drum întins fără să vreau pe fundal.
Nu citesc niciun fel de ziar sau revistă de informații zilnice.
Rareori deschid televizorul, rareori ascult la radio știrile, fac asta, în general, când merg într-o vizită și sunt captivat de ecranul pornit.
Nu mă interesează niciun fel de știre nouă, de breaking news, de ultimile noutăți, nu mă interesează să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în lume sau în cocina asta, în cloaca asta de România.
Nu mă interesează să fiu ”actualizat”, pus ”la curent”, ”la zi” cu informațiile.
Aflu tot ce trebuie, tot ce-mi este necesar, din canale separate.
90% din agitația și stresul cotidian zilnic este dat de avalanșa de informații cvasi-inutile pe care ni le luăm din rețelele de socializare de la știri de la televizor de la radio din uraganul, din tsunamiul, de mizerii care 99,99% dintre ele ne parvin prin telefon sau prin televizor, prin radio sau prin cei apropiați, nesolicitate.
Toate cele de mai sus sunt fără excepție doar un gunoi, un balast, un deșeu radioactiv pentru mintea și sufletul și corpul nostru.
Dă filmul în spate și ai să vezi că tot ceea ce apare la televizor în ziare sau la radio deja s-a întâmplat. Deja e târziu. Nu-ți mai folosește absolut la nimic să știi ceea ce îți prezintă ei.
Este cvasi inutil și perfect deteriorant să rămâi la curent, să rămâi actualizat, să rămâi updatat.
Eu nu mai sunt la curent, nu mai sunt actualizat de peste zece-doisprezece ani și nu am pățit nimic. Sunt bine-mersi și uitându-mă în jurul meu îmi dau seama că am procedat bine și foarte bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.