Zece ani diferență sunt puțini. Half plus seven. Aristotel style.

Există în acest moment o teorie controversată a ”naturaleții” și sănătății pe termen lung a relațiilor heterosexuale. Ea este unanim acceptată de profesioniști și experți ca fiind perfect validă. Conform ei, diferența de vârstă cea mai sănătoasă pentru cea mai solidă și perenă relație între un bărbat autentic și o femeie fericită, ar fi situată undeva între cinci și șapte ani. Nimeni nu vorbește sau nu pomenește de faptul că această diferență este dată de statisticile actuale și că ea este luată sau ruptă din istoria relațiilor certificate, a relațiilor oficializate, a căsătoriilor documentate.

Dar știm bine și că numărul căsătoriilor este în declin iar mariajele de destramă mai ușor și mai repede ca niciodată în ultimele patru-cinci decenii.

În realitate și de-a lungul mileniilor, plecând de la Aristotel citire și citare, diferența de vârstă sănătoasă și benefică pentru ambele părți, între un bărbat și o femeie, pornește de la minim zece ani în sus.  Zece (10) ani este un minim, da. 

Bărbatul care este cu zece ani mai mare decât o femeie este prezumat experimentat și stabil în toate domeniile importante și reprezintă pentru ea tutorele sau îndrumătorul sau susținătorul financiar, moral și emoțional pe care orice femeie îl caută în viață.

Invers e la fel de potrivit:

o femeie cu zece ani mai tânără decât un bărbat, cu minim zece, este abia la începutul atractivității, este un prim moment de început al unei conexiuni mai profunde și mai stabile. 

Aristotel, cu mii de ani în urmă, spunea că o femeie de optsprezece ani este în vârful calităților ei fizice și psihice și este în deplinătatea înfloririi dacă facem o alegorie cu o floare. Tot el spunea atunci că bărbatul potrivit pentru o femeie de optsprezece ani ar trebui să aibă undeva la minim treizecișișapte - treizecișiopt de ani. Adică cu cel puțin șaisprezece-optsprezece ani mai mult. 

Ca să revenim în mijlocul anatomiei și a sociologiei dinamicii interumane, a dinamicii sociale și sexuale care a adus societatea mai departe și în mijlocul căreia s-a dezvoltat această lume, trebuie să spunem răspicat că zece ani diferență între un bărbat și o femeie este puțin dacă vrem fericirea, mulțumirea și liniștea ambilor să coexiste pe termen lung cu sănătatea fizică și trupească.
Pe termen scurt to(n)ți și toa(n)te știm să ne descurcăm cumva. Zece este un minim-minimorum, chiar în acest moment se poate considera că o diferență confortabilă sau perfect potrivită ar fi undeva între cincisprezece și douăzeci de ani pentru o relație stabilă pe termen lung.

Dacă luăm în calcul și celebra regulă a femeilor care spun că pentru ele bărbatul potrivit este la jumătate plus șapte ani din vârsta lui. Adică, dacă bărbatul are, să zicem, cincizeci de ani, femeia potrivită ar fi undeva între aproximativ douăzecișicinci, adică jumătate din vârsta lui, plus șapte adică undeva între douăzecșicinci și treizecișidoi de ani. Dar și asta este doar o convenție, o regulă informală, oricum puțin cunoscută și cvasi-nefolosită în zilele noastre.

Ok, am înțeles, toa(n)tă lumea trebuie să se situeze în medie și să admire mediocritatea. Și asta face. Și bine face.

”Vârsta este doar un număr.” Da și nu, dar nu în favoarea ta sau nu acum cu felul în care vezi tu viața, vârsta, numerele, fericirea și, mai ales!, liniștea.

Știu că nici cu asta nu vei fi de acord imediat, pe loc, dar ce mai contează încă o lună, una-două, în oceanul de neînțelegeri.
Ca și cu toa(n)te celelalte, cu timpul și cu răbdare, vei vedea și vei admite curând că am avut iarăși dreptate.