Există oameni care, printr-o magie greu de explicat, transformă amărăciunea în zâmbet. Sunt acele „rara avis”, suflete-resursă pe care am vrea să le oprim în loc. Dar timpul nu negociază cu nimeni. Vremea sandalelor trece, indiferent dacă ai ales să mergi la plimbare sau ai rămas în casă.
Dacă nu bei astăzi apa din izvorul care îți curge prin curte, mâine s-ar putea să descoperi că alții și-au potolit setea acolo, în timp ce tu te mulțumeai cu apă îmbuteliată.
Capcana atașamentului total
Se spune că trupurile se pot despărți, dar sufletele care s-au sudat rămân undeva, într-o dimensiune a lor, imposibil de dezlipit. Este un gând romantic, dar pentru un bărbat care iubește fără limite, poate deveni o condamnare.
Femeile au, adesea, o forță interioară superioară în procesul de „detoxifiere” sentimentală. Bărbatul, în schimb, dacă nu învață să pună o frână sănătoasă, riscă să fie spulberat de obișnuință.
Marin Preda o spunea cel mai brutal și mai onest: „Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune… dacă nu se smulge în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare.”
Cum supraviețuiești când se rupe legătura?
Când o relație se oprește brusc, durerea nu e doar mentală. E viscerală. E ca atunci când schimbi o coroană dentară, dar multiplicat la scara întregului corp: simți cum ți se dezlipește pielea de pe tine.
Secretul supraviețuirii? O rezervă de energie. Nu este vorba de cinism, ci de autoconservare. Trebuie să ai mereu un domeniu de maxim interes, o pasiune sau un scop unde să-ți poți canaliza atenția atunci când „înalta tensiune” te scutură. Un loc unde să-ți alinți durerea până când devii, din nou, întreg.
Miracolele de lângă noi (pe care le ignorăm)
Fiecare dintre noi are în preajmă „minuni de oameni” și miracole zilnice, mici sau mari. Avem izvoare de apă proaspătă chiar sub ochii noștri, dar uităm să ne aplecăm să bem.
Apreciază-i astăzi. Observă-i acum. Pentru că, dacă tu alegi să rămâi orb la valoarea lor, nu-ți face griji: cu siguranță se va găsi altcineva care să vadă clar ceea ce tu ai ignorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.