Când îți place de cineva, de fapt și de drept, îți place mai întâi de tine cum te simți în preajma lui. Altele în aceeași ipostază au fugit mâncând pământul sau udând așternutul mai rapid ca o ploaie de vară. Tu te placi pe tine cum ești lângă mine, nu pe mine ca atare, de aia nu durează prea mult relațiile insuficient fundamentate și slab discutate.
Când hotărăști să-i ”dai o șansă”, tu de fapt ”te” hotărăști tu pe tine, îți dai hotar, îți pui ție o speranță și o dorință să fii fericită cu el.
Adică îți dai ție însuți o șansă, pui mic, suflețel!, nu-i dai lui nimic.
N-are nevoie el de șansele tale.
El are tot ce-i trebuie, tu ai nevoie ca de aer de el și să-ți dea el ”o șansă sau două”...!
Go ahead!
Just do it!
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!