sâmbătă, 16 mai 2020

La copiii noștri cine se gândește? Afacerile, dă-le-ncolo.

Avem natalitatea cea mai scăzută din ultimele decenii.
Guvernanții se preocupă de treizeci de ani de mediul de afaceri, de pensii și de salariile bugetarilor. Rezultatele le știi foarte bine.

Facebook și alte zone de socializare virtuală nu reprezintă viața și nici un loc unde să petreci timpul liber.

Am muncit de la treisprezece ani, chiar și mult mai devreme, și am cunoscut foamea autentică și pauperitatea. Am avut noroc și m-am ridicat din mediul în care am crescut. Dar eu am avut șansă și mi-am și dorit să ies de acolo. Unii copii n-au de nici unele.

Mai mult jumătate dintre copiii din ziua de azi trăiesc în sărăcie în Ro. Statisticile spun mai mult de atât.
Ce face statul român pentru aceștia?

Salvând mediul privat prin deciziile de azi, e ok, dar e insuficient și poate sunt altele mai importante de făcut.
Digitalizarea învățământului este utilă și trebuie făcută, dar sunt mulți copii care n-au ce mânca. Da, n-au ce mânca. Nu știai, nu? Sunt zeci de mii de copii în situația asta în Ro.
Uităm în continuare că de peste două luni sunt sute de mii de copii cu familiile lor care nu au acces la apă, săpun, pâine zilnic.

Se gândește cineva la copiii mulți și săraci?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.