Să știi când să te oprești este un prim pas înainte.
Să înțelegi că lumea merge mai departe indiferent de zbaterile tale este o revelație colosală.
Să admiți că ajutorul nesolicitat este un păcat imens este eliberare.
Să interiorizezi profund că sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit este o epifanie clarificatoare.
Să te dezbarci de aroganța facerii de bine cu forța semenilor și să-i ajuți când ei nu cer asta cu stăruință - asta este o imensă realizare.
Să-ți pui ție mai întâi masca de oxigen este obligatoriu pentru binele tuturor.
Să spui STOP și să te întorci înapoi la tine este un proiect uman și util. Mesia e doar unul și nu ești, în nici un caz, tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.