Vreau să concluzionez discuțiile aprinse de aseară de la întâlnirea fabuloasă cu băieții.
O altfel de reeditare a anilor de glorie din urmă cu zece-cincisprezece, poate chiar douăzeci de ani.
Spun doar atât: în turma se simt bine doar animalele slabe care au nevoia de protecție a gloatei. Animale care nu au dorința de libertate pentru a trăi fericite. Oi, capre, vaci.
Creaturile puternice sunt solitare. Lupul preferă singurătatea, gloatei.
Multe dintre felinele mari și de temut preferă o viață în solitudine. Cel mult alături de perechea cu care se potrivește.
Această postare nu este despre rumegătoare. Nici despre turme, nici despre libertate sau independență.
Și nici măcar despre feline.
Știu foarte bine că ai să recitești acest text și-l vei înțelege așa cum ai făcut-o de fiecare dată când ai avut răbdare să parcurgi cu atenție textul meu.
Va fi bine! Curând. Foarte curând! Va fi bine și foarte bine! Pentru mine și pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.