Am scris mai demult despre niște foste colege de liceu. Aici: Timpul trece ca un barbar pentru femeile-hiene. ”1+8=9” (mnmlistro.blogspot.com)
Zilele trecute răsfoiam niște ”amintiri”. La unul dintre comentarii mi-a sărit în ochi un comentariu dulce al unei ”dulceți” din trecut, de acum vreo zece-unsprezece ani. Mică, blândă, caldă. Așa era pe atunci.
Viața grea a abrutizat-o și masculinizat-o atroce. Am regăsit-o azi în poze hidoasă, agresivă, rebarbativă, ostilă, buboasă, bărbătoasă. Nici o legătură, nimic comun, cu cea pe care o cunoșteam eu.
Ce grav afectează pe o femeie lipsa de un bărbat.
Nu vei înțelege curând aceste text. Îl vei reciti mai târziu și ai să-l înțelegi atunci. Așa cum s-a întâmplat de fiecare dată.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!