Cei care au văzut multe pierderi colosale, războaie și distrugeri inutile sunt mult mai pacifiști.
Cei care au văzut multe răni profunde, deteriorări iremediabile și inimi sfâșiate de ambele părți ale baricadei sunt mult mai înțelegători.
Cei care au trecut prin greutăți și care au văzut lucruri nevăzute sau nemaivăzute sunt mult mai îngăduitori.
Cei care au văzut cum cele mai tari și mari fortărețe se prăbușesc instantaneu la o simplă adiere de vânt mai călduț sunt mult mai toleranți.
Cei care au văzut că legile, morala și etica sunt doar pentru cei mulți și slabi, ce păcat!, aceia sunt mult mai acceptatori.
Cei care au văzut și înțeles că de fapt ființa așa-zis cea sensibilă și diafană este cea mai puternică, doar aceia sunt nu numai mai liniștiți și mai zâmbitori și mai senini, dar și mai liberi.
Cei care au avut ochii sfâșiați, urechile abrutizate și sufletele tocate mărunt și resturile aruncate într-un neștiut coș de gunoi, ferice de durerile lor!, abia aceștia văd cu adevărat, aud tot ce trebuie auzit și simt ce 99% nici nu au habar că există și poate fi simțit.
Acest text este și pentru tine, dar nu pentru azi. Curând vei înțelege. E ok. E normal. Așa a fost dintotdeauna.
Va veni și acea zi în care vei reciti mai sus sau îți vei aduce aminte despre și vei zâmbi larg pentru prima oară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.