Unii amici spun că a fi bătrân nici nu e așa de rău până la
urmă. Și că tinerețea are o grămadă de neajunsuri, mulți abia așteaptă să
crească, "să se facă mari".
Așa sa fie? Oare?
Totul depinde din ce unghi, din ce perspectivă privești
situația celor două etape ale vieții și ce vrei de la ele. Da, ce vrei de la
viață la un moment dat. Asta contează.
Dacă te gândești la forța fizică, energie, bună-dispoziție pentru orice și oricând și lipsa suferințelor de tot felul, junețea este, indiscutabil, ceva mai bună. Este un punct de vedere.
Însă, dacă ai în vedere tactul și diplomația deprinse în ani de exercițiu, creșterea încrederii și a răbdării, a puterii de judecată și de pătrundere, grijile mai puține (așa ar trebui...) și libertatea de acțiune mai mare, senectutea este, cred eu, mult mai avantajoasă.
Dacă te gândești la forța fizică, energie, bună-dispoziție pentru orice și oricând și lipsa suferințelor de tot felul, junețea este, indiscutabil, ceva mai bună. Este un punct de vedere.
Însă, dacă ai în vedere tactul și diplomația deprinse în ani de exercițiu, creșterea încrederii și a răbdării, a puterii de judecată și de pătrundere, grijile mai puține (așa ar trebui...) și libertatea de acțiune mai mare, senectutea este, cred eu, mult mai avantajoasă.
Desigur că un mix din atuurile de la ambele capete ar fi
ideal... Și să beneficiezi de ele acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.