Celor care uită istoria, deși este regretabil și impardonabil, pentru că știm bine că ea se cam repetă la nesfârșit, viitorul va avea grijă să le-o readucă în memorie și în prezent cu fix aceleași patimi și pierderi plus lecțiile aferente, până vor fi învățate.
În orice domeniu este aplicabilă aceasta, dar mai ales în chestiunile delicate ca acelea amoroase.
M-am îndrăgostit de multe ori de felul de a vorbi al unei femei. Am greșit! Femeia aceea învățase că eu n-aud cu urechile și crease un sunet pe care să-l percep ușor, să-l ”văd” clar și să-l și plac. Era o vrăjitoare, e adevărat, am aflat asta mai târziu, pentru că reușea alchimia asta rară, dar așa au fost mai multe pricepute. Pricepute la vrăji, la ceva iluzoriu, inexistent, nu la creație autentică, reală, palpabilă. Pentru că vocea și vorbele acelea nu erau ale ei, ea doar le adoptase temporar din Univers, le împrumutase, ca să-mi facă pe plac și să mă atragă în mrejele ei. Când a crezut că am căzut în plasă, chiar căzusem și căzusem rău!, ea a redevenit liniștită, ca un păianjen cu prada zbătându-se inutil, la timbrul și literele ei de bază, autentice, totul s-a prăbușit: eu nu mai ”auzeam” ce-mi spunea străina și ceva îmi mirosea a fals și a putred. Am realizat că mă îndrăgostisem de altcineva, total străin ființei ei.
M-am îndrăgostit de multe ori de modul în care făcea dragoste o femeie la început. Am greșit! Teribil! Acea femeie înțelesese ce caut eu, clar era deșteaptă femeia!, da!, DA!, și simula inocența și dăruirea totală ce nu-i erau specifice, nici naturale, tocmai ca să mă prindă în cușcă. Și m-au prins multe așa. Acum mi-e rușine de naivitatea mea, nici azi nu sunt vindecat total de ea. Dar toate aceste femei-actrițe jucau rolul o lună, două, deja în începutul celei de-a treia luni capotau: trupurile lor fierbeau de dorința de a fi autentice și cam pe atunci adevărata față a amorezei se arăta hâdă, anostă, searbădă și contrafăcută. M-am speriat, recunosc, ne-am despărțit imediat și curând magia s-a evaporat, iar nimeni dintre cei apropiați nu înțelegea ce s-a întâmplat. Am realizat că mă îndrăgostisem de un fel de a face sex al ei, mecanic, total nenatural, impropriu ei, ea devenind în clipele acelea altcineva, total străin ființei ei și deși mie îmi plăcea arta aceea, deh! animalul, dar artista nu exista în viața reală.
M-am îndrăgostit de multe ori de capacitatea ei de empatie și de similitudinile dintre noi. Am greșit! Ar fi trebuit să mă concentrez la ce ne desparte mai întâi, la negative, dar eram tânăr și neexperimentat pe atunci, deseori și azi sunt la fel. M-am îndrăgostit de incredibil de buna potriveală a gândurilor, a planurilor, a acțiunilor de zi cu zi, dar am uitat că toate erau ale mele, ea doar bifa fără să verifice. Am greșit! Mă citea literă cu literă, ”cu nesaț” cum spunea ea, dar nu citea și printre rânduri. Ori acolo sunt eu, la înghesuială ascuns, nu am stat niciodată la rând cu toată lumea, nici măcar în armată. Deși ea avea posibilitatea ”să mă citească” până la piele și apoi până la os, s-a mărginit să se prefacă cel mai mare fan al meu și eu m-a entuziasmat de favoarea asta. Am realizat că mă îndrăgostisem de altcineva, total străin ființei ei.
Poate că mă îndrăgostisem mereu chiar de mine, dar cu mine eu n-am, încă, o relație foarte fericită.
Mai am de lucru și asta mă menține îndrăgostit mereu, naiv, dar autentic.
Soarta ta eşti tu! :-)
❤
Zâmbetul tău este în mâinile tale!
:-)
În orice domeniu este aplicabilă aceasta, dar mai ales în chestiunile delicate ca acelea amoroase.
M-am îndrăgostit de multe ori de felul de a vorbi al unei femei. Am greșit! Femeia aceea învățase că eu n-aud cu urechile și crease un sunet pe care să-l percep ușor, să-l ”văd” clar și să-l și plac. Era o vrăjitoare, e adevărat, am aflat asta mai târziu, pentru că reușea alchimia asta rară, dar așa au fost mai multe pricepute. Pricepute la vrăji, la ceva iluzoriu, inexistent, nu la creație autentică, reală, palpabilă. Pentru că vocea și vorbele acelea nu erau ale ei, ea doar le adoptase temporar din Univers, le împrumutase, ca să-mi facă pe plac și să mă atragă în mrejele ei. Când a crezut că am căzut în plasă, chiar căzusem și căzusem rău!, ea a redevenit liniștită, ca un păianjen cu prada zbătându-se inutil, la timbrul și literele ei de bază, autentice, totul s-a prăbușit: eu nu mai ”auzeam” ce-mi spunea străina și ceva îmi mirosea a fals și a putred. Am realizat că mă îndrăgostisem de altcineva, total străin ființei ei.
M-am îndrăgostit de multe ori de modul în care făcea dragoste o femeie la început. Am greșit! Teribil! Acea femeie înțelesese ce caut eu, clar era deșteaptă femeia!, da!, DA!, și simula inocența și dăruirea totală ce nu-i erau specifice, nici naturale, tocmai ca să mă prindă în cușcă. Și m-au prins multe așa. Acum mi-e rușine de naivitatea mea, nici azi nu sunt vindecat total de ea. Dar toate aceste femei-actrițe jucau rolul o lună, două, deja în începutul celei de-a treia luni capotau: trupurile lor fierbeau de dorința de a fi autentice și cam pe atunci adevărata față a amorezei se arăta hâdă, anostă, searbădă și contrafăcută. M-am speriat, recunosc, ne-am despărțit imediat și curând magia s-a evaporat, iar nimeni dintre cei apropiați nu înțelegea ce s-a întâmplat. Am realizat că mă îndrăgostisem de un fel de a face sex al ei, mecanic, total nenatural, impropriu ei, ea devenind în clipele acelea altcineva, total străin ființei ei și deși mie îmi plăcea arta aceea, deh! animalul, dar artista nu exista în viața reală.
M-am îndrăgostit de multe ori de capacitatea ei de empatie și de similitudinile dintre noi. Am greșit! Ar fi trebuit să mă concentrez la ce ne desparte mai întâi, la negative, dar eram tânăr și neexperimentat pe atunci, deseori și azi sunt la fel. M-am îndrăgostit de incredibil de buna potriveală a gândurilor, a planurilor, a acțiunilor de zi cu zi, dar am uitat că toate erau ale mele, ea doar bifa fără să verifice. Am greșit! Mă citea literă cu literă, ”cu nesaț” cum spunea ea, dar nu citea și printre rânduri. Ori acolo sunt eu, la înghesuială ascuns, nu am stat niciodată la rând cu toată lumea, nici măcar în armată. Deși ea avea posibilitatea ”să mă citească” până la piele și apoi până la os, s-a mărginit să se prefacă cel mai mare fan al meu și eu m-a entuziasmat de favoarea asta. Am realizat că mă îndrăgostisem de altcineva, total străin ființei ei.
Poate că mă îndrăgostisem mereu chiar de mine, dar cu mine eu n-am, încă, o relație foarte fericită.
Mai am de lucru și asta mă menține îndrăgostit mereu, naiv, dar autentic.
Soarta ta eşti tu! :-)
❤
Zâmbetul tău este în mâinile tale!
:-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.