Îi spune că-i place cum gândește, cum pune problemele, cum vede viața atât de matur și de experimentat. El începe și râde și cu tot pieptul și cu brațele lui și o întreabă golănește dacă altceva nu-i place cum ”o pune”. Ea se crispează foarte puțin, atât cât trebuie, ”de ochii lumii”.
Îi declară curajoasă că ar vrea să se cunoaștem mai bine.
El râde în hohote, nu se mai poate abține, nici ea nu se mai reține, cad toate barierele și bumbacul dantelat.
Ai fix ceea ce știi să apreciezi, doar atât cât meriți și cât ai nevoie.
Nimic mai mult.
Nimic mai simplu.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!