USA și România
New York și București
București și Slănic
Slănic și Ilanlâk
Vama Veche și noua lume ce mi se așterne docilă la picioare...
Unii că sunt prea mușchiulos, prea agresiv, prea dur, prea neiertător. Alții, chiar din proximitatea primilor, că am citit prea mult, că sunt prea educat, că sunt prea rafinat, că sunt prea stilat, că sunt prea civilizat pentru această societate, că sunt prea cu ”mănuși” când scriu.
Unele că nu acord femeilor și a doua șansă sau că sunt mult prea decis, mult prea ferm în ceea ce privește viitorul unei relații serioase. Altele că o lălăi prea mult în relațiile de business și/sau de afaceri, în încurcăturile financiare, pe care ar trebui să le opresc mult mai repede.
Nu mă plâng. Dumnezeu mă iubește, bilețelul din parc o confirmă cu pasiune. N-am de ce să mă tem astfel. Doamne-Doamne va alege mereu ceea ce este cel mai bine pentru mine. Așa a făcut dintotdeauna, așa va face cât timp va fi necesar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.