Eram pe Transalpina cu monstrul nou când un bun amic motociclist, la o oprire de hidratare și realimentare, îmi spune vesel că mă vedea în retrovizoarea lui pe mine "venind ca un zmEU".
Pe o plajă din zona centrală a Vămii vechi, împreună cu două domnișoare venind de la masă, una dintre ele mai mică doar cu șase luni decât cealaltă, îmi spune nonșalant, intenționat și curajos că: "ai un trup de zEU".
Cealaltă femeie, de multe ori, dar totuși încă prea puține, Îmi răspunde mândră și acaparator: "ești al mEU".
Fiecare caută febril să își găsească o activitate în care să aibă enorm de mult entuziasm: DumnezEU din interior, EUl din tine.
ZmEU. zEU. Al mEU. DumnezEU.
EU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.