Vedem des, în viața de zi cu zi, lângă noi, oameni apropiați sau cunoscuți, unii celebri sau doar într-o funcție cu oarecare autoritate delegată, care fac tâmpenii colosale sau debitează prostii pe bandă rulantă și pun în pericol liniștea, viitorul sau chiar viața.
Puțini vociferează măcar.
Foarte puțini reclamă ferm greșelile constatate sau devierile de la norme calea dreaptă.
Aproape nimeni nu ia atitudine, "toleranța" este și aici prost aplicată și înțeleasă.
De ce se întâmplă asta?
De ce avem laxitatea asta ce ne poate face enorm de mult rău?
De ce înghițim porcării?
De ce plătim prețuri mai mari pentru elemente gratuite?
De ce ne punem liniștea în mâinile agitaților?
De ce acceptăm ca proştii să ne conducă destinul și să ne confiște fericirea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.