Să-ți ajuți copilul făcând lucrurile pe care poate să le facă și singur nu-i ajutor, e amputare.
Să dai bani sau mâncare copilului când ar putea să-și facă singur banii sau să-și producă mâncarea nu-i ajutor e mutilare.
Copiii pot fi ajutați doar dându-le aripi și încurajându-i să zboare.
Copiii învață mai mult din povești și din exemplu personal decât din obiecte sau ajutoare.
Copiii au nevoie ca de aer de mentori și de modele pozitive nu de atele, proptele și gips.
Să ții copiii pe lângă fustele tale când ei ar trebui să zburde zicând că ești mamă bună nu-i ajutor este infantilizare și egoism atroce din partea părinților.
Aparenta iubire pe care zici tu ca mamă c-o obții ajutându-i așa este doar fundamentul problemelor viitoare imense ale copiilor tăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.