luni, 1 ianuarie 2024

Oamenilor nu le pasă: Zâmbește, dă din cap aprobator, confirmă/acceptă.

Motto: ”Ce contează?!?”

Contează că grebla e înfiptă în frunte? Femeia și grebla, bărbatul și rezolvarea problemelor. (mnmlistro.blogspot.com)

Mi-a luat câțiva zeci de ani doar ca să înțeleg că oamenii chiar și atunci când îți cer părerea și au nevoie autentică de un sfat, de o îndrumare valoroasă, de un punct de vedere obiectiv, ei de fapt, în proporție majoritară, peste 99%, au hotărât deja și știu foarte bine ce vor să facă sau să procedeze indiferent ce le voi spune tu.

Indiferent ce argumentele le vei aduce tu, indiferent cum le vei prezenta tu situația, peste 99% dintre oameni vor face fix așa cum cred ei și cum au decis deja cu mult înainte de momentul în care te întreabă pe tine de părerea ta sau despre punctul tău de vedere. 

Acum ai să mă întrebi: bun, am înțeles, și atunci cum procedezi cu cei care fac treaba asta?

Mai ales când tu știi bine că ei vor face o tâmpenie, o greșeală imensă care o să-i coste enorm. Vezi chiar o poveste care s-a mai derulat de atâtea ori prin fața ochilor tăi și știi că răspunsul pe care trebuie să-l dai este cu totul altul decât cel pe care ei îl așteaptă. Și mai știi și că ei nu aud, sunt surzi, dar nu ca tine, sunt orbi interiori cu vederea exterioară aparent bună.

Cum procedezi? Mai contează?

Dacă într-adevăr contează singura modalitate prin care le mai poți da o șansă este următoarea, simplu:

Zâmbești, dai din cap aprobator și le confirmi ipoteza, concluzia și/sau planurile. 

Cei care au ceva în cap se vor nedumeri, vor înțelege că ceva nu este în ordine și se vor trezi. Poate că îți vor cere detalii suplimentare sau te vor ruga cu stăruință să le spui cu adevărat ceea ce gândești sau crezi.

Dar aceia vor fi sub 1%. Și, cel mai probabil, nu vei întâlni foarte mulți în viața ta.

Ce faci cu ceilalți care nu vor mai merge mai departe cu întrebările?

Mai contează?!?

Femeia și grebla, bărbatul și rezolvarea problemelor. (mnmlistro.blogspot.com)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.