Se spune că felul în care alegem să petrecem timpul liber dă măsura mobilării interiorului nostru și dăruiește vieții noastre o consistență și un sens. Dacă este cazul. Cineva spunea că în funcție de cum îți petreci timpul liber se poate defini, superficial - e adevărat, un om.
Un eseist american, Agnes Replier spunea că "un om trăiește pentru plăcerile sale".
Platon susținea că cea mai elevată formă de a-ți petrece timpul este să rămâi nemișcat și să contempli tot ce se întâmplă în jurul tău. Desigur pentru asta iți trebuie răbdare, multă răbdare, iar răbdarea așa cum știm este o virtute. Câți dintre noi suntem oare virtuoși?
Da, exact așa spuneam și eu.
Kafka credea cu totul altfel, citez: "Nu trebuie să-ți părăsești camera. Rămâi așezat la masă și ascultă. Nici măcar nu trebuie să asculți, așteaptă. Nici măcar nu aștepta, rămâi singur și neclintit. Lumea se va deschide de bunăvoie pentru a o cunoaște. Nu are de ales. Se va desfășura în extaz la picioarele tale."
Eu aș mai completa că ceea ce faci în timpul liber, dar mai ales atunci când ești singur, dă cu adevărat măsura caracterului tău. Prompt și evident. La fel stau lucrurile și cu felul în care tratezi banii. Adică felul în care îi ții, îi reții, sau îi dai mai departe. Și bineînteles viteza cu care faci toate acestea - extrem de important. Sau altfel spus felul, durata și destinațiile în care îi cheltuiești.
Nu trebuie să-mi spui care sunt prioritățile tale. Nu-i nevoie. Absolut deloc. Le pot ghici. Relativ rapid și simplu:
Arată-mi doar pe ce iți cheltuiești banii și iți voi spune eu imediat care iți sunt prioritățile.
Parcă aș merge puțin să-i recitesc pe ultimii doi, măcar succint, doar răsfoind pe sărite. Cumva au dreptate, chiar dacă ne place, chiar dacă nu. Fie in colivie, fie în afara ei...
Un eseist american, Agnes Replier spunea că "un om trăiește pentru plăcerile sale".
Platon susținea că cea mai elevată formă de a-ți petrece timpul este să rămâi nemișcat și să contempli tot ce se întâmplă în jurul tău. Desigur pentru asta iți trebuie răbdare, multă răbdare, iar răbdarea așa cum știm este o virtute. Câți dintre noi suntem oare virtuoși?
Da, exact așa spuneam și eu.
Kafka credea cu totul altfel, citez: "Nu trebuie să-ți părăsești camera. Rămâi așezat la masă și ascultă. Nici măcar nu trebuie să asculți, așteaptă. Nici măcar nu aștepta, rămâi singur și neclintit. Lumea se va deschide de bunăvoie pentru a o cunoaște. Nu are de ales. Se va desfășura în extaz la picioarele tale."
Eu aș mai completa că ceea ce faci în timpul liber, dar mai ales atunci când ești singur, dă cu adevărat măsura caracterului tău. Prompt și evident. La fel stau lucrurile și cu felul în care tratezi banii. Adică felul în care îi ții, îi reții, sau îi dai mai departe. Și bineînteles viteza cu care faci toate acestea - extrem de important. Sau altfel spus felul, durata și destinațiile în care îi cheltuiești.
Nu trebuie să-mi spui care sunt prioritățile tale. Nu-i nevoie. Absolut deloc. Le pot ghici. Relativ rapid și simplu:
Arată-mi doar pe ce iți cheltuiești banii și iți voi spune eu imediat care iți sunt prioritățile.
Parcă aș merge puțin să-i recitesc pe ultimii doi, măcar succint, doar răsfoind pe sărite. Cumva au dreptate, chiar dacă ne place, chiar dacă nu. Fie in colivie, fie în afara ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.