joi, 14 august 2014

RăsPLĂTEȘTE fericirea ta!

Zilele trecute am fost cu prietenii la un concert. Atmosferă plăcută, mai fusesem și în alți ani, relaxare, bucurie, plăcere, fericire. Un prieten a lipsit de la eveniment, deși el era, măcar declarativ, fanul cel mai pasional din grupul nostru. Dar pentru asta a trebuit să trec printr-un mic calvar.

Scurt intermezzo: săptămâna trecută, în Dilema Veche Ana Maria Sandu scria: http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/cine-scriem . După câteva zile Adina Popescu replica și publica articolul : http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/cine-scriem-ii . Două articole excelente și cu care am rezonat. 
Citez succint: Au fost momente în care m-am simţit în al nouălea cer pentru că cineva necunoscut a venit la mine şi m-a întrebat dacă poate să mă îmbrăţişeze şi să-mi mulţumescă, astfel, pentru cărţile mele. Şi jur că m-am emoţionat şi m-am fîstîcit ca la prima serbare de la grădiniţă. Sau am primit e-mail-uri de la oameni pe care nu-i văzusesem niciodată şi care îmi spuneau cît de mult le-a plăcut un text sau altul, că s-au regăsit acolo şi că a contat mult pentru ei.” - Ana Maria Sandu.

Revin la concert.
Totul a început acum vreo câteva luni când o domnișoară din grup, cea mai tânără, a propus să ia ea bilete la concert pentru toți - împreună. Câțiva au fost de acord, unii au zis din prima că nu merg, alții au solicitat un timp de gândire. După o săptămână din 9 inși dornici inițial am mai rămas 5. Bun și așa! Au început veșnicele schimburi de email-uri cu cine să le cumpere pe toate, cum strângem banii, etc. După ce toate au fost aproape rezolvate, a apărut, cum altfel?, o problemă: un amic s-a supărat pe mine că l-am dojenit puțin. Adică, în momentul strângerii banilor a făcut o remarcă precum că biletul ar fi cam scump. El fiind, din tot grupul, ce-l mai vocal și înfocat fan al formației. Și având și salariul, bănuit, cel mai mare dintre noi. 

”Dojana” mea a fost următoarea, reiau textual: ”Ești cel mai înfocat și vocal fan al formației. Ne-ai pus mereu de pe youtube melodii să le ascultăm la întâlnirile noastre. În mașină către mare sau munte tu puneai cd-ul cu muzica asta. Ai un salariu bunicel. Zici că este formația ta favorită. Cum poți să spui că este scump biletul și că ai vrea să vezi înregistrarea a doua zi...?!? Nu-i în regulă cum procedezi. Trebuie să plătești măcar pentru bucuriile tale. E mai sănătos pentru toată lumea.”

Asta a fost tot. A explodat. N-a mai vrut să meargă deloc și definitiv la concertul cu pricina. Nu mai vorbește cu mine acum. M-a făcut ingrat și prefăcut. Că un minimalist autentic nu cheltuie bani și-i salvează oricând are ocazia. Chiar și cu plata pentru plăcerile puține pe care ți le mai poți permite. Asta mi-a spus amicul meu...

I-am replicat că trebuie să plătim pe cei care ne aduc bucurii, zâmbete, fericire în fiecare zi. Trebuie să plătim pentru asta! Ca să-i susținem cumva. Pentru că ei nu dau pe dinafara cu banii. Iar arta, showul, spectacolul costă. Că minimalismul se poate aplica și aici, dar nu așa. Că modul lui de a gândi nu este minimalism, ci egoism sau zgârcenie.

Am închis cazul. Mai adaug doar câteva păreri. Nu dau nimănui sfaturi sau idei. Fiecare e liber să citească și să înțeleagă ce vrea:

Dacă îți place un cântăreț, mergi și cumpără-i cd-ul sau plătește biletul la concert. Îl susții astfel să mai cânte, să te mai încânte și să-ți sporească astfel bucuria ascultându-l. Faci asta de maxim 3-4-5 ori pe an. Poate nici măcar atât. N-ai să sărăcești.

Dacă îți place un scriitor, mergi și-i cumpără cărțile, n-ai să sărăcești și, în general in România, nici el nu se va îmbogăți. Dar îl susții să mai scrie și să-ți mai aducă plăcere citindu-l și altădată.  Faci asta de maxim 3-4-5 ori pe an. Poate nici atât. N-ai să sărăcești.

Dacă îți place o echipă de vreun sport oarecare sau un jucător anume, mergi la stadion și cumpără bilet să-i vezi live. Susții fenomenul și încurajezi jucătorul, echipa și sportul în general. Iar atmosfera și feelingul de pe un stadion nu le poți trăi niciodată în spatele ecranului.  Faci asta de maxim 2-3 ori pe an. Doar când joacă meciurile sau derby-urile importante. N-ai să sărăcești din asta.

Dacă îți place cum scrie cineva într-un ziar sau pe un site sau pe un blog - fă ceva! Nu sta degeaba după ce ai citit și ți-a plăcut. Dă un like, distribuie mai departe și altora, citează, cumpără ziarul respectiv... Fă ceva! Orice! Susține acel scriitor să mai continue, să-ți mai aducă bucurie, plăcere și, de ce nu?, fericire. E gratis pentru tine, poate însemna mult, enorm chiar, pentru el sau ea care scrie zilnic (și) pentru tine.

Mi se va spune: bine-bine, dar ce să facă cei care chiar nu își permit să plătească pentru fericirea lor? Nici bilete, nici intrări, nici cărți, nici cd-uri. Sunt atâția care n-au venituri suficiente și pentru așa ceva. Le răspund și lor zâmbind: pot, gratis, să dea mai departe; să share-uiască; să facă auzită sau vizibilă melodia, filmul, muzica, articolul, cartea sau opera sau arta sau sportul sau sportivul respectiv. Să susțină cum pot ei distribuirea informațiilor. E gratis pentru tine, dar poate însemna mult, enorm chiar, pentru cea sau cel care scrie pentru tine zi de zi.

PS:

Eu sunt foarte mulțumit de voi, dragii mei cititori, știu că mă citiți constant, unii, și că și distribuiți articolele mele care vă plac mai mult.

Este un fel extraordinar de a-mi spune că vă place ceea ce scriu și că mă susțineți să continuu. Și pentru asta vă mulțumesc încă o dată!


5 comentarii:

concediere spunea...

Multumesc mult pentru link-urile articolelor de la Dilema veche, foarte bune, ca si articolele tale, de altfel.

Ma cuprinde uneori insa o unda de tristete cand vad ca unii oameni care scriu bine, oarecum se subestimeaza, au impresia uneori ca ceea ce fac, e oarecum inutil, ca si cum nu ar citi nimeni ceea ce scriu, desi nu este asa si desi stiu si ei ca lipsa de reactie a unor oameni poate avea cauze multiple (ex inertia generala a societatii peste care se suprapune mai nou circul electorat, oboseala, lenea de a da like/share/a scrie 2 vorbe, superficialitatea, teama de ridicol in a-si exprima o opinie,lipsa vreunei opinii, etc).

Uneori am impresia ca avem tendinta de a ne raporta, din pacate, prea mult la exterior, la reactiile celorlalti (nu spun ca, in contextul definit mai sus, nu ar fi binevenite, dar nu sunt nici indispensabile :). In acest sens, eu zic ca bine ai spus intr-unul din comentariile la articolele din link-urile amintite, ca in primul rand scrii pentru tine, ca o terapie, ca o evadare, ca o eliberare, ca o impartasire a fericirii interioare (dupa caz) si apoi, ca sa faci un bine celorlalti, ceea ce e arhi-suficient, fiind un scop in sine, independent de orice, scopul fiind indeplinit!:) alt motiv suplimentar : "..pentru ca lumea sa nu te schimbe", am citit la tine, prima data citatul asta din Pr Constantin Necula si mi s-a parut fabulos, nici nu stiam, spre rusinea mea, de conferintele Pr Constantin Necula, ce om fantastic este, o minte enciclopedica, un om cu carisma si un adevarat roman. Si vezi, acesta este doar un mic exemplu, care mi-a venit in minte pe moment, insa mai sunt multe altele.

asa ca, cu multumiri maxime pentru ceea ce scrii, pentru timp, efort, dedicatie si perseverenta in a ne alimenta cu pilula zilnica de minimalism, mai trec pe aici si maine!:) cititorii tai fideli asteapta continuarea serialelor!:)seara faina,Maria

concediere spunea...

O completare rapida azi, care reflecta mult mai bine ceea ce incercam sa transmit ieri :

"...continui să fac teatru, ca să mă opun spiritului de supermarket. Grotowski spunea că, dacă faci teatru şi ai un singur spectator, o singură persoană care este atinsă şi schimbată, ţi-ai făcut datoria. Dacă este o singură persoană...

Exact cum este şi cu Omul cel bun: Shen Te. Pentru că ea a-ncercat să fie bună. A-ncercat să facă bine. A eşuat, a fost învinsă. Dar măcar a încercat, gestul ei eroic stă în faptul că măcar a încercat. Şi tocmai de aceea trebuie să încercăm şi noi, chiar dacă suntem marginalizaţi."
Andrei Serban - un om fabulos : http://atelier.liternet.ro/articol/15010/Beatrice-Lapadat-Andrei-Serban/In-teatru-caut-sa-nedesavarsesc-materialul-ajuns-la-desavarsire.html

PoVestitorul minimalist spunea...

Maria, eu îți mulțumesc pentru că mă citești. Și mulțumesc pentru aprecieri.
Seriale urmează. Chiar de săptămâna asta. ;-)

Franz spunea...

intr-un fel ii dau dreptate.
de preferat sa gasim fericirea in lucruri mici si gratuite.
eu cred ca putem si ar trebui, sa ne controlam dorintele.
nu sa le negam,ignoram, pentru ca atunci vom ramane fara energie si dorinta de a trai.

sunt multe hobbyuri care sunt frumoase si necesita o investitie minima. de exemplu: desenul, scrisul, sportul ( alergatul, body weight training, ping pong)si altele care sunt scumpe si probabil mai putin satisfacatoare.

Gelu M. spunea...

Franz, cred că un echilibru ar fi util şi satisfăcător.