Este de dorit și indicat să vă mențineți permanent, în
măsura posibilităților - bineînțeles, un bun echilibru. Fizic și psihic. Interior și
exterior.
Evitați mânia și conflictele intime (este un lux costisitor - vom vedea săptămâna viitoare de ce). Când mintea este absorbită de stări pasionale, de ”patos”, spiritul nu mai este liber, iar comportarea noastră generală este haotică și dezorientată. Pierdem controlul și precizia. Există, sau se creează, acea zăpăceală continuă neorientată și fără direcție caracteristică celor fără atenție și fără discernământ, temporar sau permanent.
Graba strică treaba. Mereu să pornim ”ca un călător cuminte, care știe că la drum lung nu se pornește cu pasul pripit” - I.L. Caragiale. Adică să fim liniștiți, ponderați, echilibrați în acțiuni.
Voioșia și buna dispoziție permit să se analizeze lucrurile cu calm și luciditate în orice situație. Un zâmbet, chiar și discret, poate salva tone de argumente, justificări și explicații. Și vagoane de scuze.
De evitat, de asemenea, pe cât posibil, dar stăruitor, stările novice de plictiseală, de tristețe și, mai ales, scepticismul nefondat, deoarece frânează elanul în orice activitate. Fie ea activitate fizică, intelectuală, emoțională, spirituală.
Un om echilibrat, calm, îngăduitor, tolerant și mereu cu zâmbetul pe buze poate modifica sieși tonusul fizic și psihic, dar poate corecta și unele atitudini greșite ale colegilor, prietenilor, membrilor familiei. Poate fi un exemplu și un călăuzitor.
Pentru bine său și al
celorlalți...
Eu recunosc că încă mă lupt, zilnic, să rămân mereu așa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.