marți, 23 septembrie 2014

Spun povești în continuare...

Motto: "...acum spun povești nu ca să schimb lumea, ci pentru ca lumea să nu mă schimbe pe mine!"

Mulți mă întreabă, din când în când, de ce-mi pierd vremea de atâția ani cu demersul acesta misionar minimalist. Și dacă nu observ că nu am deloc succes în societatea românească. Mi se argumentează că sunt foarte puțini cei care se alătură demersului, că sunt puține "Like"-uri pe pagină, că sunt și mai puține "share"-uri către alții și vizualizările zilnice și săptămânale de pe blog cresc extrem de încet.

Pot da un răspuns amplu, argumentat, energic și poate puțin nemulțumit de situație, dar și în relativ acord cu ei. Nu am să fac asta însă.



Eu le răspund liniștit și zâmbitor cu următoarea poveste:

"Într-un oraș gri, cu oameni anoști, terminați de muncă și de durerile unui cotidian de nimic, a poposit un bărbat. A început să rostească povești despre bine, adevăr, frumos si toate cele care alcătuiesc cromatica Duhului Sfânt (indiferent de religie, doar spiritualitate). 

După două zile nimeni nu-l mai asculta, dar el, retras în centrul orașului pe o bancă, a continuat să zică poveștile sale. Un an, doi, trei, zece, cincisprezece, douăzeci... 
La un moment dat se apropie de el un copil care-l întreabă fără menajamentele scrupulului social: 
"Nene, da mata ce faci aici?". 
"Spun povești", a replicat omul, căruia de foarte mult timp nimeni nu-i mai adresase o vorbă. 
"De ce?". 
"Prima dată spuneam povești ca să schimb lumea...".
 "Și ai reușit?". 
"Nu" a recunoscut onest omul. 
"Și atunci de ce mai povestești..." 
"Ei, acum spun povești nu ca să schimb lumea, ci pentru ca lumea să nu mă schimbe pe mine!". (pr. Constantin Necula)

:-)


Așa că ... spun povești în continuare.


8 comentarii:

  1. genial raspunsul Pr.Prof Ctin Necula!

    legat de "Mulți mă întreabă, din când în când, de ce-mi pierd vremea de atâția ani cu demersul acesta misionar minimalist. Și dacă nu observ că nu am deloc succes în societatea românească. Mi se argumentează că sunt foarte puțini cei care se alătură demersului, că sunt puține "Like"-uri pe pagină, că sunt și mai puține "share"-uri către alții și vizualizările zilnice și săptămânale de pe blog cresc extrem de încet", sunt convinsa ca ai fi putut da un raspuns mai amplu, argumentat, astfel cum spuneai si tu, insa raspunsul dat e perfect! Pe de alta parte, ce nu e prea clar e "..poate puțin nemulțumit de situație dar și în relativ acord cu ei".De ce spun asta? Pentru ca, dupa mine, sunt importanti mai multi factori : cine face anumite afirmatii, cat de importanta este persoana respectiva pentru mine, cat pret/cat valoareaza ceea ce afirma pentru mine,multi oameni mai degraba iti dau in cap (din frustrare, prostie, neputinta, rautate, etc) decat sa te incurajeze sa continui cu proiectele tale bune, scopul demersului (daca scopul este sa obtii cat mai multe like-uri/share/trafic, etc), cine a facut statistica cu cat de putini/multi sunt care citesc postarile tale (nu inseamna ca daca nu reactioneaza in nici un fel, nu exista sau nu au aflat de informatia respectiva), ce inseamna succesul in online si daca se reduce doar la partea materiala, etc..deci problematica e mult mai complexa decat pare la prima vedere, astfel incat sanatate sa fie, ca de caini care latra nu duce lipsa nimeni! :)) parerea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate ca pentru altii nu conteaza blogul asta, dar pentru mine conteaza! Ma uit peste el aproape zilnic, il am la bookmarks, si simt si inteleg ce scrii. Ma bucur ca exista si altii ca mine. Si ei ar trebui sa-si dea seama ca ei sunt cei cu probleme, care incearca sa fie fericiti, sa umple niste goluri, nu noi! :) Multumesc pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna seara,

    Daca veti trece vreodata prin Oradea, va invit la un ceai/cafea, ca va fi sa fie... Doar sa dati de stire...

    Cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulțumesc! Mulțumesc. Mulțumesc...

    Pentru vorbele frumoase și pentru susținere.

    Iar ceaiul/cafeaua va fi luată în considerare curând...

    RăspundețiȘtergere
  5. Bun, s-a inteles, sa nu uitati de Oradea! Se mai gaseste si un sirop de caise ori de visine facut de mine...

    P.S. Am mai scris un text acum cateva zile, dar am uitat de cod, asa ca nu s-a trimis...

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu consider ca fiecare persoana are dreptul sa traiasca sau sa scrie dupa propriul plac, cu atat mai mult cu cat aceste lucruri nu afecteaza intr-un sens negativ pe nimeni din jur, dar, in acelasi timp, trebuie sa intelegem si sa acceptam si faptul, asa cum ai spus si tu, ca intotdeauna or sa fie si oameni nemultumiti, care or sa-si dea cu parerea lor negativa, dar noi trebuie sa invatam sa devenim imuni la astfel de criticism si sa continuam cu ce ne-am propus.
    Ai acest drept, iar noi, suporterii tai, i-ti suntem alaturi si succes in continuare!:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, imunitatea asta ar fi de dorit. Mulțumesc, Ema!

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.