marți, 16 septembrie 2014

Confesiune. Răbdarea - o virtute rară

Această poveste poate fi considerată ca o spovedanie. Sau ca o altă confesiune. 

Zile de-a rândul, săptămâni și luni întregi, chiar și ani legați în perioada 1997 - 2007:

  1. Am consumat mâncare în exces, mult peste necesitățile mele. Mâncarea pe care o ingeram era de o calitate nutrițională joasă, cu multe calorii și majoritatea goale. Am fost un gurmand, un lacom,  un hulpav, ”un porc”.
  2. Am consumat băuturi alcoolice și des și în exces. Am fost un alcoolic clasic și înrăit în acea tinerețe.
  3. Nu practicam sport constant, nu făceam mișcare des, nu obișnuiam nici măcar să mă plimb 30 de minute zilnic.  Erau dese dățile când nu urcam treptele nici până la etajul 1 la bloc. Foloseam liftul. Am fost un sedentar ordinar.
  4. Am muncit între minim 9-10 și aproximativ 14-16 ore pe zi. Am muncit și sâmbetele și multe duminici. Am muncit și în sărbători creștine. Da, așa am făcut ani de zile la rând. În cea mai mare parte din proprie inițiativă și fără să conștientizez asta. Am fost un workăholic nenorocit.
  5. Nu citeam mare lucru, doar junk-uri, știri on-line, și mă uitam ca boul la televizor noaptea, aproape zilnic. Am fost un dobitoc.
  6. Cumpăram toate prostiile pământului. Am achiziționat haine, obiecte, garsoniere, apartamente, mașinile le schimbam la maxim un an, decorațiuni interioare la modă, mobilă, electronice, electrocasnice, etc... Am fost un consumerist de duzină - ordinar.
  7. Ieșeam des în oraș. Cheltuiam mult în restaurante, terase, cluburi, baruri. Mă întâlneam cu oricine îmi propunea, rareori stăteam în casă în week-end. Dădeam curs aproape oricărei ”ieșeli”. Am fost un gregar meschin.
  8. Eram un grăbit, un repezit, un nerăbdător, un adept fervent al lui ”acum! și aici!”, pe loc, instantaneu, imediat! All in!
  9.  De fapt 8+1. Ar mai fi un lucru făcut în exces în acei ani, dar poate că mai bine mă opresc acum aici. Și voi scrie separat doar despre asta în curând.

Transformarea mea din gurmandul lacom, alcoolicul clasic, sedentarul ordinar, workăholicul nenorocit, dobitocul, consumeristul de duzină și gregarul meschin de atunci în minimalistul de astăzi, deși încă în lucru, a necesitat timp, mulți ani de zile, și, mai ales, multă răbdare. Poate că răbdarea a fost ingredientul minune, și ce minune că a apărut!, ce a făcut diferența la un moment dat.

Mâncarea, alcoolul, sedentarismul, workăholicismul, consumerismul și gregaritatea creează niște dependențe teribile. Să renunți la ele este un act de curaj și de tărie de caracter. Nu-i ușor deloc. Și declanșează ulterior o serie de lupte crâncene, fantastic de grele, înfricoșătoare. Ai, într-adevăr, nevoie de ajutor, susținere și mai ales răbdare.




Doar un exemplu: zecile de kg de grăsime acumulate în peste 10 ani de indolență nu dispar ca prin minune. Nici nu le poți șterge cu un burete magic instantaneu, nici nu le poți spune cu succes ca pisicilor: zât! Nu pleacă așa ușor kilogramele. Este nevoie de multă răbdare și de foarte multă muncă. Muuultă muncă!

Exemplele pot continua. Dar esențialul a fost spus. Ce vreau să mai transmit este faptul că degradarea unui om nu se face peste noapte. Și nici printr-un ghinion instantaneu. Este rezultatul însumării constante, pe termen lung, a unor deprinderi și atitudini greșite. 


De asemenea, drumul invers, cel pozitiv, nu se face bătând din palme. Trebuie multă muncă, dedicare și, cel mai important, răbdare.




6 comentarii:

natalia conran spunea...

E o vorba: orice exces duce la lipsa si invers. Ganditi-va.
Poate asa ati ajuns... minimalist? :)
M-as bucura sa ma contraziceti!

natalia conran spunea...

E o vorba: orice exces duce la lipsa si invers. Ganditi-va.
Poate asa ati ajuns... minimalist? :)
M-as bucura sa ma contraziceti!

natalia conran spunea...

de cate ori trebuie sa dovedesc ca nu sunt un robot?

PoVestitorul minimalist spunea...

Se poate să fie și așa cum spuneți Dvs doamna Conran. Clar că excesele duc la risipă și risipa la lipsă. Pare evident. Nu știu dacă și invers putem urma acelși fir logic.
De aceea este indicat, și eu recomand, un echilibru.
Sau măcar un mix bun în orice.
http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/09/un-mix-bun.html

Mihaela D. I. spunea...

Te inteleg perfect. Si eu am descoperit steagul cu minimalism, acum imi croiesc drum spre el. Luptele sunt 99% interioare, rabdare trebuie sa ai cu tine in primul rand. Restul sunt doar zgomot de fundal si trebuie tratat ca atare.
Bafta!

Gelu M. spunea...

Să fie!