În afaceri și-n dragoste este
la fel ca la sport. E greu la orice început și intrarea în incintă e primul pas
dificil. Imediat ce ai pășit în interior nu mai vrei să ieși sau să te oprești
din business/treabă. Dulceața de pe degete nu se spală ușor cu limba. Apoi,
după primele exerciții și repetări de serii faci febră şi doare crunt câteva
ore sau chiar zile. Dar dacă vei continua să mergi la sală vor apărea curând și
rezultatele și vor dispărea ca prin minune și greutatea și febra și durerea.
Ciudat este că pe parcurs,
ceva mai târziu, unii vor variație pentru că nu mai crește mușchiul ce s-a
obișnuit cu rutina. Masochiști-gârlă!
Acum mulți vor să schimbe sau
să încerce ceva nou uitând durerile inerente oricărui debut. Ei nu știu că
nimic nu-i nou sub Soare și că totu-i una și aceeași. Diferențele sunt vagi și
nesemnificative. N-ar sta locului liniștit niciunul.
"Habar n-am!"
Ăsta e singurul răspuns onest
şi complet pe care ar trebui să-l dau la 90% dintre întrebări. Voi încerca să
respect cu sfințenie răspunsul acesta corect: Habar n-am! Pentru că și dacă am
habar și chiar mă pricep bine într-un domeniu oarecare, oricum sunt atât de
multe variabile ce pot schimba o situație sau o decizie într-o zi, într-o oră
sau chiar într-un minut minunat.
E facil să-ți dai cu părerea
despre orice. Oricine poate formula o idee despre ceva. Dar de cele mai multe
ori este doar eroare sau naivitate. Pierderea de vreme este declanșată din
momentul în care ai pus întrebarea. Este suficient să ne uităm la elitele
noastre și să conștientizăm nivelul și să vedem limpede viitorul apropiat. Nu
mai pomenesc aici de politicieni, știe orișicine care le este calitatea.
Este clar că mă pricep la
multe. Nu excelez, dar fac față cu brio provocărilor diverse. Am dovedit în mai multe domenii în ultimii douăzeci și cinci de ani. Am făcut performanță în varii
arii și m-am descurcat onorabil acolo unde mi se spunea doct de către
”profesioniști” că n-am nici o șansă.
Am rezistat acolo unde alții
mai puternici ca mine au cedat.
Am construit pe terenurile
unde ruinele marilor constructori fumegau încă sau pe tarlalele unde arhitecți
renumiți spuneau că nu crește nici iarba aici sau dacă va crește se va usca
înainte de vreme.
Am construit echipe acolo
unde nu se apropiau bărbat cu femeie nici dacă ar fi fost ultimii pe glob. Am
performat cu echipele nou create la vârsta la care cei mai mulți abia termină facultatea sau nu și-au găsit încă de muncă.
Dar cu toate astea, dacă sunt
corect, modest și realist, dacă cineva mă întreabă astăzi ceva din toate
domeniile unde am fost și sunt încă tătic eu voi răspunde atât:
Habar n-am!
Ăsta e singurul
răspuns onest şi complet pe care ar trebui să-l dau la 90% dintre întrebări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.