Doar a mea, n-o dau ”la nimenea”

Cât timp sunt proprietarul ei, în și cu acte sau doar în capul meu, exclusiv eu o folosesc. Eu o îngrijesc, eu o mai și spăl când vreau și cum vreau, eu o alint, eu o protejez și adăpostesc zi și noapte, eu sunt cel mai des alături de ea, fizic măcar, eu o duc la doctor, eu îi dau de mâncare, eu îi ofer tot ce are nevoie ca să trăiască fără probleme, eu o iubesc când și cum vreau. Nu permit nimănui s-o încalece. Niciodată! Nici măcar un minut. Nu permit nimănui să se urce pe ea nici până la colț și nici măcar nu las pe nimeni să stea de vorbă cinci secunde cu ea. Sunt posesiv, egoist, gelos și așa cred că sunt mulți dintre bărbați. Știu că nu-i bine, dar dacă așa fac toți și ele nu comentează, de ce n-aș face și eu la fel?


O iubesc teribil de mult pentru că merge pe două. O iubesc și pe cea pe patru, felină calină, dar cum riscurile și plăcerile sunt mai mari pe două, pentru că ea poate oricând să-mi plece de sub tine și să mă trântească de să văd stele verzi definitiv, rămân fidel și sclav fericit celei care, deși este mai nervoasă și mult mai periculoasă, îmi dă senzațiile cele mai lungi, mai tari, mai râvnite.

O cunosc bine. O cunosc chiar foarte bine. Îi cunosc fiecare rotunjime, îi știu fiecare colțișor, i-am pătruns prin toate ungherele, știu cum să mă pun cu ea, știu cum să mă așez pe ea cât mai înfipt în dânsa ca să n-o scap în momentele de maximă tensiune și plăcere atunci când este cel mai bine să-ți rămână perfect lipită, știu pe ce butoane să-i apăs, și cum să apăs, ca să-mi răspundă așa cum îmi doresc la comenzi și ca s-o fac și pe ea utilă și satisfăcută.

O controlez foarte bine și devenim deseori corp comun, unii ar spune că de fapt ea mă controlează pe mine - și s-ar putea să aibă dreptate cârcotașii. Vara transpirăm deseori împreună și mirosim ciudat uneori amândoi, ea miroase groaznic de cele mai multe ori, e chiar împuțită - trebuie să recunosc public asta!, mai ales când o ”calc” mai rău, când ”dau” mai tare în ea, când o forjez, când o chinuiesc mai înfipt ca de obicei, e o aromă ce iese din ea ce seamănă a cauciuc ars și a ulei încins.

Nici la doctor n-o las singură, merg mereu cu ea. O țin de mână și când merge la doctorul ei pentru controlul regulat, știi tu, chestii și verificări femeiești de rutină. Nu las chiar toți proștii să-și bage sculele în ea, sunt mereu acolo și supraveghez fiecare mișcare a doctorilor ca să pot interveni dacă să întâmplă, Doamne Ferește!, ceva grav sau nepotrivit cu ea. Știu că sună ciudat asta, e chiar dubios, nu?, dar mai bine să văd cu ochii mei ce-i face fetii, să știu imediat dacă mi-o strică sau abuzează unul sau altul.

Evident că între noi este o iubire mare și indestructibilă. Poate doar timpul mă va obliga la un moment dat să opresc relația noastră. Ea nu mai este chiar atât de atrăgătoare și nici așa de performantă pentru pretențiile mele în continuă evoluție, se și deteriorează de la un an la altul în ciuda îngrijirilor mele atente cu care o dăruiesc, plus că apar mereu bunătăți noi și mai tinere pe piață și eu ți-am zis că sunt curvar. Aș vrea să le încerc și pe altele, măcar o dată. Să văd cum este și cu altele, cât mai pot călări și eu.

O iubesc!
O ador!
Mă duc să-i bag benzină, are și ITP-ul și RCA-ul proaspăt făcute, cauciucurile sunt ca noi, și ies chiar acum la o tură liniștit, și liniștită, cu ea.

Asfalt uscat!