Aproape toți oamenii își doresc recunoaștere. Recunoașterea valorii, a importanței, a utilității, a frumuseții, a înțelepciunii, a unicității. Cine mai este ca mine?!? Dar așa cum bine știm, sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit.
Aproape toți alergăm de dimineața până seara pentru mâncare, haine și încălțări, sex și afecțiune, acoperiș, glorie. Nici rețelele sociale nu fac altceva și nici nu ne ajută prea mult în demersul nostru. Fiecare își etalează calitățile ca să atragă câte ceva din cele mai sus menționate. Unii recunosc, marea majoritate nu. Eu pot să admit că poate asta caut prin prezența mea pe fb: mâncare, acoperiș, sex, glorie.
Dacă cineva s-ar jura pe mă-sa că de mâine nu voi mai duce lipsă niciodată și nici o secundă de nimic din cele patru de mai sus, și le voi și avea din belșug și de cea mai bună calitate zilnic, a doua zi m-aș lăsa de scris. ♡ Parol! ☺
Să fii trist din când în când e ok. E absolut normal. E super OK! E ca un vaccin. Îți injectezi niște viruși amorțiți sau slăbiți atâta doar cât să poată sistemul imunitar să-i omoare lejer și să și secrete anticorpi apărându-se pentru momentele similare viitoare grele, mult mai grele. Să cauți alinare în public poate ajuta, dar mai util și cald este să te sprijini de cineva apropiat care pare cât de cât interesat. Cel mai bine este să te sprijini tu pe tine, fără nici un ajutor extern, da!, știu că-i greu, dar așa vei rări momentele viitoare asemănătoare în care să cauți ajutor.
Sunt o grămadă de psihologi și psiholoage (sic!) care propovăduiesc zâmbetul din orice și permanent, eterna fericire ubicuă și ostentativă, magicul și fără de sfârșit spirit pozitivist și mulțumit. Nu vreau să-i caracterizez acum pe acei dobitoci și nici măcar pe acele frustrate grafomane, în fapt niște ageamii incompetenți și eșuați profesional - numărul mereu în creștere galopantă din ultimii ani al sinuciderilor dă confirmare spuselor mele, dar îți spune tăticu” ceva aici și nu te grăbi să-mi dai dreptate pentru că o vei face curând, cât de curând: e ok să fii trist o perioadă! E normal și chiar sănătos.
Nu-i bai că suspini o vreme. E ca o recalibrare, ca o reorganizare. Ca o purjare, ca o curățare periodică. E în regulă!
E perfect să mai și cazi din când în când, cine nu se împiedică niciodată în viață?!?, și marilor performeri li se întâmplă sincope și accidente și o pățesc destul de grav uneori, important este ca la un moment dat să te mai și ridici și să mergi mai departe în drumul pe care-l dorești tu și care te face liniștită, nu pe canalul indicat sau impus de alții sau de trend.
Restul e vrăjeală, bani aruncați inutil, timp pierdut.
Nu te teme de momentele grele, ești un om, nu mașină, e ok să stai și locului o vreme. E chiar indicat și sănătos. Vei avea timp să alergi din nou cât îți dorește inimioara, imediat ce te vei ridica.
Soarta ta ești tu!
♡
Dacă cineva s-ar jura pe mă-sa că de mâine nu voi mai duce lipsă niciodată și nici o secundă de nimic din cele patru de mai sus, și le voi și avea din belșug și de cea mai bună calitate zilnic, a doua zi m-aș lăsa de scris. ♡ Parol! ☺
Să fii trist din când în când e ok. E absolut normal. E super OK! E ca un vaccin. Îți injectezi niște viruși amorțiți sau slăbiți atâta doar cât să poată sistemul imunitar să-i omoare lejer și să și secrete anticorpi apărându-se pentru momentele similare viitoare grele, mult mai grele. Să cauți alinare în public poate ajuta, dar mai util și cald este să te sprijini de cineva apropiat care pare cât de cât interesat. Cel mai bine este să te sprijini tu pe tine, fără nici un ajutor extern, da!, știu că-i greu, dar așa vei rări momentele viitoare asemănătoare în care să cauți ajutor.
Sunt o grămadă de psihologi și psiholoage (sic!) care propovăduiesc zâmbetul din orice și permanent, eterna fericire ubicuă și ostentativă, magicul și fără de sfârșit spirit pozitivist și mulțumit. Nu vreau să-i caracterizez acum pe acei dobitoci și nici măcar pe acele frustrate grafomane, în fapt niște ageamii incompetenți și eșuați profesional - numărul mereu în creștere galopantă din ultimii ani al sinuciderilor dă confirmare spuselor mele, dar îți spune tăticu” ceva aici și nu te grăbi să-mi dai dreptate pentru că o vei face curând, cât de curând: e ok să fii trist o perioadă! E normal și chiar sănătos.
Nu-i bai că suspini o vreme. E ca o recalibrare, ca o reorganizare. Ca o purjare, ca o curățare periodică. E în regulă!
E perfect să mai și cazi din când în când, cine nu se împiedică niciodată în viață?!?, și marilor performeri li se întâmplă sincope și accidente și o pățesc destul de grav uneori, important este ca la un moment dat să te mai și ridici și să mergi mai departe în drumul pe care-l dorești tu și care te face liniștită, nu pe canalul indicat sau impus de alții sau de trend.
Restul e vrăjeală, bani aruncați inutil, timp pierdut.
Nu te teme de momentele grele, ești un om, nu mașină, e ok să stai și locului o vreme. E chiar indicat și sănătos. Vei avea timp să alergi din nou cât îți dorește inimioara, imediat ce te vei ridica.
Soarta ta ești tu!
♡
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.