Doamne-Doamne are grijă de noi!

Un țigan și o sârboiacă se iubeau. El nu era chiar țigan, dar ea era ceva croato-bulgăresc, catolică. Oricum se iubeau ca dracii, adică undeva în rai. Ambii au lăsat libertățile și relațiile lor de familie și prietenii deoparte pentru a fi împreună o perioadă. Aproape un deceniu au fost cei mai fericiți copii la treizeci de ani.


Ani de zile, spre finalul relației lor, și-au dorit un copil, mai mult el, chiar așa și spunea - ”rodul iubirii noastre”, dar n-au reușit decât o singură dată să se însărcineze, iar asta s-a întâmplat chiar la începutul perioadei lor împreună și i-a speriat pe amândoi. Ea s-a crispat mai mult pentru că era nehotărâtă pendulând încă în trecutul mâlos, ce se va dovedi cancerigen peste ani, el s-a șocat de lipsa exuberanței ei la aflarea veștii ce ar fi bucurat orice femeie îndrăgostită și liberă de obligații. Dar aparențele înșeală de cele mai multe ori, așa cum bine știm. Așa că au scos copilul fără prea multe discuții. N-a fost nici o negociere, deși el și-ar fi dorit una, poate. N-au regretat prea mult și vei vedea că a fost mâna Bunului Dumnezeu spre binele amândorura. Viitorul însorit se clădește de cele mai multe ori pe baze înnorate și chiar plouate. De multe ori sub munți de zăpadă se clocește cel mai frumos ghiocel și cel mai cald viitor.

Anii au trecut în grabă, nemiloși, ei s-au despărțit, fiecare și-a găsit fericirea în alte brațe, așa era și normal, nimic nu-i veșnic și nici n-ar fi bine să fie așa. Fructele trebuie consumate crude, nu când încep să se stafidească. Atunci este momentul de făcut conserve, dacă te-ai pregătit din timp pentru viitor, adică dacă ai pus corect și ferm bazele relației. N-a fost cazul lor. De aia nici n-au avut copii împreună, nici relație îndelungată, nici viitor. A fost frumos, chiar super pe alocuri, dar fuse. Fuse și se duse.

Analizele, scumpe rău, veniră în câteva zile. Ea avea o formă rară de celulă canceroasă care se potența și multiplica cu estrogenul secretat în eventualitatea unei sarcini. Adică, dacă ea ar fi rămas vreodată însărcinată în anii aceia de disperate încercări ale celor doi amorezi, când Doamne-Doamne se opusese din răsputeri, acum ea ar fi fost demult lut de oale și ulcele. Mai mult chiar, poate ar fi născut totuși un copil bolnav, dar ar fi decedat cu siguranță în curând, medicii așa au certificat că s-ar fi întâmplat, ori, în cazul cel mai fericit, el ar fi crescut singur un copil poate, prin minune, sănătos.

Ea n-ar fi supraviețuit oricum cancerului galopant ce s-ar fi declanșat furibund în urma instalării unei sarcini.

Nu căuta tu fericirea mai departe de cât îți dă viața. Este suficient! Mulțumește-te cu cât ai, e bine, nu-l mânia pe Dumnezeu!

Doamne-Doamne are grijă de noi și lucrurile se întâmplă fix așa cum este cel mai bine pentru noi și viitorul nostru!