Ieri am făcut încă o ciorbiță de vițel a-la-greque fabuloasă. Ca toate celelalte pe care le face nenea. N-am mai gătit de câteva luni de zile și rău am făcut. Ultima ciorbiță am făcut-o fetelor la NY, pe la începutul verii, cred, și știu că le-a plăcut mult. Credeau că a făcut-o mama lor, chiar era ”altfel”, ”mai bună ca de obicei”, au aflat mai târziu că lali era bucătarul iscusit.
Când gătesc mă relaxez excelent și am mici revelații. Ieri mi-au venit următoarele trei, care nu-s neapărat noi-nouțe, dar sunt altfel structurate:
1. Războaiele cele mai mari și mai complicate n-au fost niciodată câștigate de trupele regulate, de armata standard. Niciodată! Diferența a făcut-o trupa specială trimisă să apese butonul. Balanța a fost mereu înclinată de unitățile de elită, care deși în număr mic, au făcut decisivă munca majorității. Acel 80/20 al lui Paretto este omniprezent și perfect valabil permanent. Uneori este mai bine să ai oameni mai puțini, dar de o calitate excelentă, disciplinați, performanți. S-ar putea să pierzi din volume, dar câștigi calitate, liniște, sănătate.
2. Nu trebuie să mâncăm toți pâine, există și cozonac și iarbă verde sau fân. Mulțimea nu trebuie forțată spre bine. Nu! Binele sau dragostea cu de-a sila este un păcat imens. Nu ne putem salva toți la grămadă. Salvarea este individuală și grea. Cine vrea să vadă, va vedea; cine vrea să audă, va auzi. Ceilalți își merită soarta. Mai ales aceia mândri, needucați, tupeiști, aroganți, inculți sau răi. Cei proști nu-i punem aici, de principiu ei nu au nicio vină, cu o singură excepție și condiție: să nu fie în categoriile mai devreme menționate, le repet ”calitățile”: mândri, needucați, tupeiști, aroganți, inculți sau răi. Dacă au oricare dintre aceste ”calități”, și mai sunt și proști făcuți grămadă, atunci e musai că trebuie lăsați să bea cucuta pe care o râvnesc cu atâta determinare.
3. Ceea ce este bun este valoros și greu de găsit. Ceea ce face bine este scump și rar. Cu oamenii valoroși se lucrează greu, profesioniștii capabili și puternici sunt și dificili și greu de suportat, știu asta. Căldiceii sunt 99% în corporații și în întreaga societate și nu modifică traseul companiei, țării, omenirii. Recitește primul punct de mai sus.
Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!
Când gătesc mă relaxez excelent și am mici revelații. Ieri mi-au venit următoarele trei, care nu-s neapărat noi-nouțe, dar sunt altfel structurate:
1. Războaiele cele mai mari și mai complicate n-au fost niciodată câștigate de trupele regulate, de armata standard. Niciodată! Diferența a făcut-o trupa specială trimisă să apese butonul. Balanța a fost mereu înclinată de unitățile de elită, care deși în număr mic, au făcut decisivă munca majorității. Acel 80/20 al lui Paretto este omniprezent și perfect valabil permanent. Uneori este mai bine să ai oameni mai puțini, dar de o calitate excelentă, disciplinați, performanți. S-ar putea să pierzi din volume, dar câștigi calitate, liniște, sănătate.
2. Nu trebuie să mâncăm toți pâine, există și cozonac și iarbă verde sau fân. Mulțimea nu trebuie forțată spre bine. Nu! Binele sau dragostea cu de-a sila este un păcat imens. Nu ne putem salva toți la grămadă. Salvarea este individuală și grea. Cine vrea să vadă, va vedea; cine vrea să audă, va auzi. Ceilalți își merită soarta. Mai ales aceia mândri, needucați, tupeiști, aroganți, inculți sau răi. Cei proști nu-i punem aici, de principiu ei nu au nicio vină, cu o singură excepție și condiție: să nu fie în categoriile mai devreme menționate, le repet ”calitățile”: mândri, needucați, tupeiști, aroganți, inculți sau răi. Dacă au oricare dintre aceste ”calități”, și mai sunt și proști făcuți grămadă, atunci e musai că trebuie lăsați să bea cucuta pe care o râvnesc cu atâta determinare.
3. Ceea ce este bun este valoros și greu de găsit. Ceea ce face bine este scump și rar. Cu oamenii valoroși se lucrează greu, profesioniștii capabili și puternici sunt și dificili și greu de suportat, știu asta. Căldiceii sunt 99% în corporații și în întreaga societate și nu modifică traseul companiei, țării, omenirii. Recitește primul punct de mai sus.
Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.