Motto: ”Ea este doar un copil ce se uită la un adult matur pe care să-l urmeze încrezătoare că-i va fi mai bine. Iarba mereu mai verde, îți amintești?”
Discuțiile în contradictoriu se cam înmulțesc. La început totul era roz, nu? Ce ți-am spus mereu despre începuturi?
Supărări și certuri apar din senin. Am stabilit o dată și odată că nu există ”din senin”, da? Plus că limitele trebuiau să fie clare,bine trasate și respectate, iar în plus tu nu te cerți niciodată, corect?
Ea e din ce în ce mai nervoasă și mai mofturoasă cu tine și are timp pentru orice altceva doar pentru relația voastră nu? Ce nu înțelegi aici?
Cu toate astea tu vrei să salvezi relația și să o păstrezi când lumea abundă de oferte mult mai bune și mai potrivite și mai dornice de o relație cu un mascul valoros: ” De ce una și nu trei?”
Am două vești, ca de obicei, una bună și una și mai bună, sau rea, cum vrei tu s-o numești, e tot aia.
Vestea bună: poți face ceva să salvezi relația, dar trebuie să-ți revii tu.
Vestea și mai bună: Nu-i vina ei că tu nu știi joaca. Este numai și numai vina ta, bărbate! Nici asta nu-i clară încă?
Ce se poate face?
Habar n-am.
Curând îți voi da toate variantele și soluțiile, acum doar îți spun ce aș face eu în situația asta, dar reține: noi doi nu suntem la fel și nici nu gândim la el și nici nu avem aceleași ținte și orizonturi, nici măcar nu avem același trecut, nici vorbă aceeași experiență de viață.
Pe scurt, de final:
Eu m-aș întoarce la mine.
Aș redeveni cel care am fost, aș reconstrui bărbatul care eram când ea s-a îndrăgostit iremediabil prima oară de mine.
Cu o singură condiție: aș deveni mult mai bun ca atunci, mai capabil, mai valoros.
Mult mai valoros.
Știu că tu nu poți face asta acum, dar eu scriu aici ca să poți reciti peste luni de zile sau ani. Așa ai făcut dintotdeauna. E ok...
Repet și închei:
Nu-i vina ei. Este exclusiv vina ta că relația merge prost. Tu fii ce trebuie să fii și ... Abia atunci ea s-ar alinia în consecință sau va face loc grațioasă celor trei noi atât de dornice.
Ea este doar un copil căutând adăpost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.