Decât un Logan nou-nouț, zero kilometri, mai bine un Mercedes excelent întreținut, super dotat, extrem de puternic și totuși perfect confortabil, dar puțin mai vechi.
Natural că tendința este s-o iei cât mai repede, cât mai tânără, cât mai puțin rulată. Puțini reușesc, dar care este sensul.
Eu am preferat mereu calitatea în fața cantității.
Văd mulți tari în gură care-mi explică cum că a lor e mai mică și că eu o am mai mare. Clar!
Problema lor nu este că e mică și necoaptă, grav este că ei nu înțeleg cât de uzată și de rulată le este ”honey” a lor.
Repet: prefer un produs de elită, bine întreținut, full-options, un Mercedes Benz - de exemplu, chiar dacă are câțiva anișori, decât orice mașină românească, franțuzească, coreeană, rusească sau japoneză, fie ea și nou-nouță cu țipla încă pe ea, ceea ce este exclus. Zero kilometri nu mai are nici una în ziua de ani, decât dacă te duci tu direct în fabrică și o iei direct de pe banda de asamblare: poți face așa ceva?
Nu?
Ok.
Mergi în pace, ai greșit din nou.
Și ai și pierdut.
Ai pierdut experiență, valoare, profunzime.
De ce?
Pentru că eu pot pierde câte o bătălie uneori, dar câștig absolut toate războaiele pe care vreau să le câștig.
Clară? Nu Clara, oricare alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.