Cei mai mulți vor să pară sau să simtă că fac sport, nu să facă sport cu adevărat.
Cei mai mulți vor să pară sau să se simtă sănătoși, nu să fie sănătoși intrisec.
Cei mai mulți vor să pară sau să simtă că sunt într-o relație, nu să fie într-o relație binefăcătoare și hrănitoare.
Cei mai mulți vor să pară sau să simtă ca sunt credincioși sau religioși, nu să fie cu adevărat credincioși și/sau religioși.
Cei mai mulți vor să pară sau să simtă că sunt liniștiți, nu să fie cu adevărat profund și propzd liniștiți și în și pe pace.
Cei mai mulți vor să pară sau se simtă că află și cunosc sau că se instruiesc preluând informații decât să afle sau să cunoască sau să preia informații efectiv.
Exact ca diferența dintre a citi o carte și a o vedea, a trece și prin ochi acea informație sau doar a asculta o carte sau un compendiu sau un podcast sau un audiobook: e o mare diferență, mult mai puține informații păstrezi ascultând o carte (sau un cur)s decât citind-o și eventual luându-ți în plus și notițe.
Trăim într-o lume bizară în care ”a părea” și ”a simți” în digital, în formate ezoterice, este mai important decât a fi în realitate și a fi ancorat în momentul prezent și în rațional.
Este fix ca atunci când în loc să îți mănânci și să-ți mesteci fructele sau legumele tu doar bei zeama lor, crezând că sucul este suficient. Nu-i!
Dimpotrivă!
Fibrele și mestecatul plictisitor uneori au roluri colosale și benefice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.