Trecut amoros, mâlos și prealung

După o despărțire de cineva cu care ai petrecut ceva timp de calitate, și față de care a avut sentimente calde și calme, este normal să suferi o perioadă de timp. Cine a trecut printr-o astfel de situație și spune că nu suferă, minte. Cât durează acestă perioadă de durere este interesant și de analizat. La unii durează două ore, aparent, la alții două vieți. Cred că o cale de mijloc este omniprezentă, comună și de preferat. Dar cum nimeni n-are rețeta magică a ieșirii instantanee și definitivă din butoiul cu melancolie și suspin de după o despărțire...

Despre persoanele care se vindecă de durerea pierderii unui partener în cinci minute și apoi sar zâmbitori și jemanfișiști într-o altă relație cu inima perfect reparată...am mai scris aici. Le admir sincer pe aceste persoane pentru incredibilele salturi amoroase deși nu le pot înțelege și nici apropia. Mi se par prea rapide, prea vesele și pe undeva superficiale, viteza și graba nu prea aduc lucruri bune. Oricum ceva-i sigur putred pe acolo, nu te poți dezbrăca de un costum elegant și complet în trei secunde și apoi în alte două să fii introdus deja în pijamale și adormit sforăind de zece minute.

Dar despre celelalte, cele care au nevoie de ani de zile ca să se elibereze de imaginea și dulceața fostei relații aș vrea să punctez câteva scurte precizări, trei mai exact:

1. Să susții că te-ai vindecat de durerea iubirii pierdute, dar să te afunzi în muncă asiduă de dimineața până seara și apoi în gregaritate sterilă și gălăgioasă, este o minciună și o păcăleală. O mare autopăcăleală. Nu te-ai vindecat deloc. Doar ți-ai mutat pentru o vreme, slab util, atenția sensibilizată de la inimă sau suflet la creier. Atât!

2. Să spui că amorul vechi și rana aferentă s-au opacizat și cicatrizat definitiv în timp ce tu bântui toată lumea în lung și-n lat, sezonier și extra, cu precizie de metronom, având mai multă atenție pentru decolări și aterizări decât pentru anii ce-ți trec în goană pe sub nas, este o altă imensă naivitate și o mare pierdere de vreme, sănătate și bani. N-ai făcut altceva decât să-ți plimbi durerea la sute și mii de km distanță, dar uitând că sufletul tău e în tine, nu-i deloc călător, iar fericirea este tot acolo în interior și niciodată pe drumuri.

3. Să schimbi dureros de des partenera sau partenerul, la intervale atât de scurte că te miră și pe tine, susținând candid că tu doar îți cauți fericirea în altă persoană, când tu nu te mai accepți și nu te mai iubești, de fapt, pe tine însuți/însăți, să nu poți sta liniștit(ă) tu cu tine nici măcar o săptămână legată, zi de zi, asta este o fabuloasă și gogonată poveste de adormit copiii de creșă.

Ăia de la grădi n-o mai halesc și încep să râdă de tine în hohote.

Un mix bun a făcut mereu furori.