Îmi jurai că mi te-apropii,
Și-ți faci suflețelul sul,
Trupul să-ți zămislească copii,
Eu să te ador fudul.
Faci mâncare, strângi prin casă,
Eu și-n gând îți mulțumesc,
Toată te găsesc uneori pe masă,
Salivând la tine flămând mă gândesc.
Ai promis că stai puțin,
Că ne iubim doar o vreme și apoi liniștită pleci,
Dar eu continuu să mă-nchin
La al tău altar mobil în veci.
Mă credeam stăpân și rece,
Ca o sticlă de alcool
Ce din frigider se trece
Prin gură în dormitor.
Te mai rog să mergi aiurea,
Lasă-mă liber un pic,
Nu-mi răpi cu-a ta albă iubire
Zbuciumul zănatec și negru mereu neliniștit.
Îți este ușor să citești ce scriu acum. Ai început să citești și ”printre rânduri”. Știu că vei fi de acord cu mine din ce în ce mai des. Citești și ceea ce n-am scris încă, texte ce sunt abia în ciornă în capul meu. De cele mai multe ori ai să înțelegi exact la ce mă refer. Curând ai să înțelegi totul. E ok. E normal. Era și timpul. Doar ți-am promis...
Se pare ca nu..
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergerePai sa ma mai plimb putin aiurea nu ?!
RăspundețiȘtergere