miercuri, 30 martie 2016

Potrivită? Liniștită?

Îmi jurai că mi te-apropii,
Și-ți faci suflețelul sul,
Trupul să-ți zămislească copii,
Eu să te ador fudul.

Faci mâncare, strângi prin casă,
Eu și-n gând îți mulțumesc,
Toată te găsesc uneori pe masă,
Salivând la tine flămând mă gândesc.

Ai promis că stai puțin,
Că ne iubim doar o vreme și apoi liniștită pleci,
Dar eu continuu să mă-nchin
La al tău altar mobil în veci.

Mă credeam stăpân și rece,
Ca o sticlă de alcool
Ce din frigider se trece
Prin gură în dormitor.

Te mai rog să mergi aiurea,
Lasă-mă liber un pic,
Nu-mi răpi cu-a ta albă iubire
Zbuciumul zănatec și negru mereu neliniștit.



3 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.