miercuri, 30 martie 2016

Potrivită? Liniștită?

Îmi jurai că mi te-apropii,
Și-ți faci suflețelul sul,
Trupul să-ți zămislească copii,
Eu să te ador fudul.

 Faci mâncare, strângi prin casă,
Eu și-n gând îți mulțumesc,
Toată te găsesc uneori pe masă,
Salivând la tine flămând mă gândesc.

 Ai promis că stai puțin,
Că ne iubim doar o vreme și apoi liniștită pleci,
Dar eu continuu să mă-nchin
La al tău altar mobil în veci.

 Mă credeam stăpân și rece,
Ca o sticlă de alcool
Ce din frigider se trece
Prin gură în dormitor.

 Te mai rog să mergi aiurea,
Lasă-mă liber un pic,
Nu-mi răpi cu-a ta albă iubire
Zbuciumul zănatec și negru mereu neliniștit.

Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

— Max

at

3 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)