miercuri, 9 martie 2016

Lanțul fariseilor, slăbiciunea nefericitelor

Evident că este o blasfemie, dar trebuie să se știe că este fix aceeași mizerie:
14 februarie=28 februarie=1 martie=8 martie=comerț pur și, mai ales, simplu și fariseism de esență nobilă.
Dragostea, sentimentele, recunoștința față de semen n-au (ne)voie de o dată fixă. Și nici nu sunt unidirecționale.
Restul sunt povești. Care trebuie totuși spuse cu răbdare și cu calm. Iată:
Am fost, sunt și voi mai fi o lungă perioadă sclav și dator Femeii. Am descris aici puțin câte ceva din ansamblul ei.
Iubesc Femeia și am mărturisit mai multe aici. Nu-mi pot imagina viața azi fără Ea.
Sunt ceea ce sunt astăzi și scriu acum exclusiv datorită și mulțumită unor Femei fabuloase pe care am avut norocul colosal și privilegiul rar de a le întâlni, iubi și însoți o vreme. Despre una dintre ele am scris aici.
Am spus părerea mea despre nuntă aici și despre căsătorie aici. Câte dezaprobări, miștouri și aluzii groase mi-au auzit urechile după aceste articole...nu vrei să știi. Cei mai mulți dezaprobă scrierile mele. Există însă un alt grup, în continuă creștere și deschidere de ochi, care a apreciat aceste puncte de vedere personale și pentru care am scris aici și aici câteva mențiuni generale în acest sens.
Astăzi, 09.03.2016, şi natura plânge şi suferă alături și după investițiile şi măcelul din bugetele de ieri. :-) Plouă și e înnorat, cerul plumburiu și greu este oglinda sufletelor multor dintre amicii, cunoscuții și prietenii mei după ziua de ieri și după toată luna abia scursă.
Repet: 14 februarie=28 februarie=1 martie=8 martie=comerț pur și
fariseism de esență nobilă.
Dragostea, sentimentele, recunoștința față de semen n-au (ne)voie de o dată fixă. Și nici nu sunt unidirecționale.
14 februarie=28 februarie=1 martie=8 martie= o înșiruire nedreaptă, inegală de gen, nenecesară, stupidă în esență și desfășurare, mincinoasă și înșelătoare, pierzătoare în ansamblu tuturor. Dar este interesant că totuși 99% din populație o îmbrățișează cu entuziasm și euforie. Deși în toate aceste zile nimeni nu face nimic de drag sau din proprie inițiativă, ci doar pentru că ”așa trebuie, maică!” și asta este indiferent de care parte a țevii se află. Fiecare parte crede că mulțumește pe celălalt într-o zi, sau patru sau trei, dar uită că anul are treisuteșasezecișicinci de zile minunate sau care ar putea fi mai multe așa dacă asta ne dorim cu adevărat.
Să aștepți, să pretinzi implicit și să te bucuri de o atenție, o declarație, o atitudine smerită și festivă, de o floare, un parfum, un inel, un beamveu sau o excursie extravagantă ori orice altceva doar în câteva zile fixe pe an este puțin. Este meschin. Și se și spune popular: puțin ceri, puțin primești. Dar asta este frumusețea colosală a vieții: fiecare primește fix ceea ce merită.
Vai mie că nu înțeleg profunda semnificație și însemnătate a acestor patru teribile zile de furie consumeristă, fariseism și autopăcăleală reciproc avantajoasă așa-numite ”sărbători”.
Ține minte patru cuvinte:
Soarta ta ești tu!



2 comentarii:

Rodica Iordache spunea...

Nu pot sa spun decat ca sunt total de acord cu tine.Si as mai putea adauga ceva:iesitul in oras al femeilor de 8 Martie.Pai dc tr sa astept 8 Martie daca am chef sa ies?In rest....Felicitari!imi place cum scrii.

Gelu M. spunea...

Mulțumesc că mă citeşti. :-)